Cura cu boabe de ienupăr
Ienupărul este un arbust cu frunze asemănătoare cu cele ale bradului, dar mult mai ascuţite. Face parte dintre plantele foarte bine adaptate la condiţiile vitrege de climă sau sol, rezistând atât la cele mai puternice canicule cât şi la cele mai aprige geruri. Se întâlneşte din zona de deal până în apropierea crestelor munţilor. Fructele sale au o culoare violet-închisă şi sunt dulci-aromate cu un parfum agreabil.
Ienupărul este foarte bogat în substanţe antimicrobiene şi are un efect dezintoxicant foarte puternic, fiind eficient în toate bolile produse de intoxicarea lentă a organismului, dar şi în obezitate, disfuncţii reno-urinare, retenţie de lichide produsă de bolile cardio-vasculare. Efectele sale sunt puternice şi uluitor de rapide în infecţiile renale şi urinare şi în cazurile de reumatism.
Cum vă puteţi procura boabele de ienupăr?
În ţara noastră, ienupărul se întâlneşte cel mai des în zonele submontană şi montană, în locuri deschise şi însorite. La altitudini înalte se poate găsi la marginea pădurilor de conifere şi chiar prin jnepenişuri, în vecinătatea merişorului. Dacă doriţi să culegeţi singuri fructe de ienupăr, este bine să fiţi foarte atenţi, căci frunzele sale sunt foarte ascuţite, ca nişte veritabile ace. O alternativă ar fi să vă procuraţi boabele de ienupăr de la un magazin naturist. În cazul în care sunteţi în străinătate şi nu prea aveţi magazine naturiste prin preajmă, puteţi încerca în magazinele Bio la secţiunea condimente. Fructele de ienupăr sunt folosite în alimentaţie ca şi condiment în special în bucătăria scandinavă.
În ce constă cura cu boabe de ienupăr?
Cura cu boabe de ienupăr durează 23 de zile. Boabele de ienupăr se consumă întotdeauna pe stomacul gol, mestecându-se încet. În prima zi se consumă 4 boabe de ienupăr, în a doua zi 5 boabe, doza zilnică crescându-se cu câte o boabă pe zi (5, 6, 7, 8...) până se ajunge la 15 boabe în cea de-a 12-a zi de cură. După ce se ajunge la 15 boabe pe zi, doza zilnică se scade cu câte o boabă pe zi, astfel încât în cea de-a 13-a zi se va scade doza la 14 boabe, în a 14-a zi la 13 boabe şi aşa mai departe, până când, în cea de-a 23-a zi se va ajunge din nou la 4 boabe de ienupăr.
Pe parcursul curei cu boabe de ienupăr nu se consumă deloc carne şi se reduce cât mai mult consumul de prăjeli, alimente conservate, alimente cu aditivi alimentari; în cazul bolilor canceroase, acest tip de alimente va fi complet eliminat.
În afecţiunile însoţite de diaree, cura cu boabe de ienupăr va fi asociată cu folosirea sublingual a pulberii de scoarţă de stejar sau de iarbă de răchitan.
Efectele și beneficiile curei cu boabe de ienupăr:
Prin administrarea boabelor de ienupăr ca atare veţi beneficia din plin de vitamina C, vitaminele din grupa B, uleiurile volatile, flavonoidele şi taninurile conţinute de acestea.
Cura cu boabe de ienupăr este recomandată în caz de afecţiuni digestive: enterite, colite (mai ales colitele de fermentaţie), enterocolite, infecţii gastro-intestinale, sindrom entero-renal; dizenterie (ca adjuvant); afecţiuni ale tractului urinar: infecţii urinare, litiază renală; gută, reumatism, edeme, afecţiuni neuro-musculare, afecţiuni ale tendoanelor şi ligamentelor.
Ienupărul se foloseşte pentru rolul său de drenare şi purificare în cazurile de hepatită, ciroză şi diabet, alături de remediile specifice acestor afecţiuni. În aceste situaţii se ţin două cure succesive cu boabe de ienupăr, la distanţe de 3-5 zile una de cealaltă.
Cura cu boabe de ienupăr este de un real folos şi ca adjuvant în tratamentul bolilor virale grave (HIV, meningo-encefalită virală, herpes), atunci când este asociată cu o alimentaţie preponderent vegetariană şi crudivoră.
În bolile nervoase, nevroză, depresii şi în stările de angoasă şi anxietate, cura cu boabe de ienupăr, asociată unei alimentaţii naturale şi unor schimbări de atitudine, grăbeşte procesul de vindecare. Pe termen lung, ienupărul se dovedeşte a fi psihostabilizant şi anxiolitic, asigurând un climat propice vindecării atât bolilor fizice, cât şi celor psihice.
Precauţii şi contraindicaţii
Administrarea îndelungată a ienupărului provoacă iritaţii renale. În cazurile de nefrită acută şi cronică, nefroză, nu se va administra decât la recomandarea şi sub supravegherea unui medic fitoterapeut competent. Efectul iritant al ienupărului este considerabil redus dacă se foloseşte sub formă de tinctură, în combinaţie cu alte plante, care protejează epiteliul renal şi urinar, cum ar fi: tătăneasa, nalba, coada şoricelului, muşeţelul.
Cura cu boabe de ienupăr este contraindicată în caz de menstruaţii abundente şi de asemenea, în perioada sarcinii, pentru că poate avea efecte abortive.