Ayurveda, ştiinţa vieţii şi arta vindecării

ayurveda

 Ayurveda reprezintă un sistem complex de vindecare naturală care provine din India. În limba sanscrită, cuvântul Ayurveda înseamnă „Știința vieții”. Sistemul tradiţional Ayurveda a apărut şi a fost practicat în mod curent în India, încă de acum 5000 de ani. Acest sistem tradițional promovează un mod de viață natural, care se poate desfășura pe baza unor principii esențiale de viaţă sănătoasă. Aceasta este posibil şi realizabil în mod independent de sistemul cultural în care sunt aplicate cunoștințele ayurvedice.

 Spre deosebire de multe alte sisteme de menținere a sănătății și de vindecare complementară sau alternativă, Ayurveda a început să fie cunoscută şi aplicată practic în foarte multe țări ale lumii. Ayurveda oferă omului modern o perspectivă amplă, cuprinzătoare, accesibilă şi perfect naturală asupra stării de echilibru şi sănătate.

 Ayurveda, acest sistem terapeutic descoperit şi folosit de mii de ani de către orientali studiază alcătuirea fiinţei umane, evidențiază mecanismele intime care susțin viața, precum și relațiile de interdependență dintre trup şi minte şi totodată dispune de un număr impresionant de mare de mijloace naturale prin care omul poate să mențină sau să redobândească starea de echilibru şi sănătate.

 Modalitățile practice ayurvedice sunt netraumatizante, neinvazive şi nu interferează cu alte forme de tratament. Ele pot potența efectul altor forme de vindecare şi, de aceea, pot fi administrate, fără nici un fel de probleme sau efecte secundare, împreună cu alte tratamente convenționale. În cadrul științei Ayurveda există: 

1. Procedee indicate persoanelor aflate într-o stare de sănătate normală (nu suferă de vreo afecţiune gravă). Aceste procedee au atât rolul de prevenţie a bolilor cât şi de menţinere a echilibrului şi armoniei.

2. Procedee destinate persoanelor care suferă deja de anumite afecțiuni sau boli. Aceste procedee de vindecare sunt destinate să elimine aceste afecțiuni sau boli ale organismului care perturbă mai mult sau mai puţin grav echilibrul întregului corp.

 Scopurile principale ale Ayurvedei sunt vindecarea pe cale naturală a tulburărilor şi bolilor menţinerea stării de sănătate şi armonie a omului, vindecarea pe cale naturală a tulburărilor şi bolilor, posibilitatea de a trăi o viaţă lungă, sănătoasă şi fericită. Starea de sănătate este de fapt, o expresie a echilibrului şi armoniei trăite la toate nivelurile fiinţei.

 Ayurveda studiază, diagnostichează şi tratează fiinţa umană ca pe un întreg aflat într-o conexiune permanentă cu mediul său înconjurător. Ca modalităţi terapeutice practice folosite pentru vindecare, Ayurveda foloseşte:

 - alimentele naturale, care sunt adecvate tipului constituţional (Vata, Pitta sau Kapha);

 - utilizarea înţeleaptă a plantelor medicinale;

 - folosirea periodică a tehnicilor şi metodelor ayurvedice de purificare a corpului;

 - realizarea anumitor posturi corporale şi exerciţii fizice în scopul restabilirii echilibrului şi armoniei energetice a fiinţei;

 - aplicarea periodică a masajului terapeutic şi a presopuncturii;

 - folosirea sugestiilor binefăcătoare şi a altor metode de elevare a psihicului;

 - adoptarea şi menținerea unui mod de viaţă înţelept, amplificarea credinţei şi folosirea rugăciunii ca modalitate de vindecare şi reechilibrare a fiinţei umane.

 Unele lucrări medicale contemporane afirmă despre Ayurveda ca aceasta va putea în scurt timp să devină, datorită simplității şi accesibilității sale, medicina naturală a acestei planete.

 Aşa cum se precizează în tratatul fundamental de Ayurveda, „Charaka Samhita”, ştiinţa Ayurveda ne indică „ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat, fericit sau nefericit în condițiile de viață ale ființei umane, ce este favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, precum şi măsura vieții în sine”. În conformitate cu această viziune tradițională, viața oricărei ființe umane poate fi o viață fericită, atunci când, prin menținerea stării de echilibru, ființa nu este afectată de boli fizice, psihice sau mentale sau o viața nefericită, în care ființa se confruntă cu suferința ce însoțește tulburările sau bolile de tot felul.