Migdalele dulci: tratamente şi reţete

Nigdale dulci

 Migdalul este un pom fructifer originar din Orientul Mijlociu, Nordul Africii şi Sudul Asiei. Arborele a fost aclimatizat în mai multe zone de pe glob, el fiind cultivat inclusiv în România, în zonele cu climat mai blând.

 Migdalele pe care noi le consumăm sunt sâmburii fructelor acestui arbore. Există mai multe varietăţi de migdale, cele mai cunoscute fiind migdalele dulci şi cele amare. Migdalele amare conţin o cantitate ceva mai mare de acid cianhidric, de aceea ele sunt considerate toxice; doar migdalele dulci sunt considerate comestibile, însă este bine să fie consumate cu măsură (de la 6 la 15 migdale pe zi, de la caz la caz).

 Având o valoare nutritivă foarte mare, migdalele sunt considerate unul dintre cele mai hrănitoare alimente. Sunt foarte bogate în vitamina E, complexul de vitamine B (inclusiv acid folic), vitamina D şi substanţe minerale, în special calciu, magneziu, potasiu, fier şi zinc; mai conţin antioxidanţi şi acizi graşi monosaturaţi.

 Migdalele sunt mult mai sănătoase consumate înmuiate şi decojite de pieliţă (aceasta se desprinde foarte uşor după înmuiere) decât uscate; în plus, prin înmuiere ele devin mai uşor de mestecat și de digerat.

Utilizările terapeutice ale migdalelor:

 - Consumul de migdale ajută la scăderea nivelului de colesterol rău din organism, oferind protecţie împotriva bolilor cardio-vasculare.

 - Sâmburii de migdale sunt eficienţi împotriva ulcerului: se consumă un amestec din 30 g migdale, 10 g lapte şi 5 g smântână; se pot consuma, de asemenea, sâmburi zdrobiţi, câte 30-35 g de 2 ori pe zi.

 - Laptele de migdale, preparat după reţeta pe care o veţi găsi mai jos, se recomandă contra spasmelor şi inflamaţiilor stomacului, intestinului, căilor urinare; se recomandă, de asemenea, în palpitaţii şi în tuse cu accese violente. Laptele de migdale este indicat mai ales convalescenţilor şi copiilor.

 - Uleiul de migdale este purgativ uşor şi se recomandă în cantitate de 60 g pentru adulţi (30 g ca laxativ dimineaţa, pe nemâncate) şi 10-15 g pentru copii; este indicat şi contra obstrucţiei bronhice, pentru tuse violentă. Pentru eliminarea calculilor urinari se amestecă ulei de migdale, ulei de nucă (vechi de un an) în părţi egale şi se adaugă macerat din paie de ovăz sau rădăcină de lemn dulce; se iau 3 linguri pe zi, între mese.

 - Pentru uz extern, uleiul de migdale este eficient contra eczemei uscate, arsurilor, erizipelului (sau brâncii), contra pruriturilor şi a crăpăturilor. Este de asemenea util contra otalgiilor, pentru a reda timpanului supleţea: se pun câteva picături de ulei de migdale în ureche, înainte de culcare. Se utilizează şi cosmetic, pentru îngrijirea pielii uscate: se aplică comprese cu ulei de migdale timp de 15-20 de minute, de 2-3 ori pe săptămână.

 Reţete pe bază de migdale:

Laxativ pentru copii

 Laxativul pentru copii sau persoane firave se prepară după următoarea reţetă: se amestecă ulei de migdale şi sirop de cicoare în părţi egale şi se adaugă frunze sau sirop de flori de piersic. Se ia câte o linguriţă, dimineaţa pe nemâncate.

Sirop de migdale

 Se prepară din 700 g sâmburi de migdale, 125 ml apă şi 700 g miere de albine. Se poate adăuga şi esenţă de portocale.

Migdale înmuiate

 Se înmoaie o mână de migdale în ½ cană apă. Se acoperă şi se lasă la înmuiat aproximativ 8 ore. După înmuiere migdalele se decojesc de pieliţă.

Migdale germinate

 Migdalele germinate sunt mult mai nutritive decât cele înmuiate. Pentru a obţine migdale germinate, migdalele trebuie lăsate la înmuiat 12 ore. După acest interval se scurge apa, apoi se pun migdalele astfel înmuiate într-un borcan de sticlă la frigider; vor germina în 3-4 zile.

Lapte de migdale

 Pentru a prepara lapte de migdale se utilizează 50 g migdale şi 50 g miere de albine la un litru de apă. Se înmoaie migdalele timp de câteva minute în apă călduţă şi apoi se curăţă de coajă. Se pisează cu puţină apă rece, până se obţine o pastă; se diluează pasta în apa rămasă şi se adaugă mierea de albine.

 Laptele de migdale astfel preparat se recomandă contra spasmelor şi inflamaţiilor stomacului, intestinului, căilor urinare, în palpitaţii, în tuse cu accese violente. Este indicat mai ales convalescenţilor şi copiilor.

Metodă de a verifica autenticitatea mierii

 Se încălzesc două linguri de miere într-un vas de sticlă şi se adaugă şase linguri de alcool, agitând de mai multe ori acest amestec. Dacă după un timp oarecare la fundul vasului de sticlă s-a format un precipitat alb, mierea este falsificată. Dacă mierea se dizolvă cu totul în alcool, fără a mai rămâne nimic la fund, atunci mierea este curată.