Vindecarea minţii şi a corpului

 Faptul că mintea domină trupul, deşi neglijat de biologie şi medicină, reprezintă cel mai fundamental lucru pe care-l cunoaştem despre procesul vieţii” (Dr. Franz Alexander, părintele psihosomaticii).

 În prezent este recunoscut faptul că bolile apar ca şi consecinţă a unor obiceiuri şi atitudini greşite care, atunci când le modificăm, determină o transformare atât a propriului corp şi a stării de sănătate cât şi a mediului în care trăim.

 Îndoiala sau negarea referitoare la capacităţile vindecătoare al minţii umane apare în cazul celor care nici măcar nu au încercat o orientare benefică a minţii lor şi deci nu au avut o experienţă reală în această privinţă. În acest caz, persoanele respective se îndoiesc sau resping din start acest enorm potenţial preferând să urmeze aceleaşi comportamente şi tipare negative adânc înrădăcinate. S-a afirmat timp de mulţi ani că vindecarea vine din exterior, că depinde de un factor extern, precum un tratament, un remediu miraculos sau sfaturile medicale. Totuşi, putem observa că de multe ori, cu cât luăm mai multe remedii şi tratamente, vindecarea nu apare, ci chiar în unele cazuri, boala se agravează. Cărui fapt se datorează acest lucru? Răspunsul e mai simplu decât ar părea: faptului că nu s-a ajuns la rădăcina problemei, la cauza emoţională şi mentală a bolii respective, pentru că de acolo începe orice vindecare!

Pe de altă parte, sunt atâtea cazuri în care remediile externe ale medicinii convenţionale au vindecat sau vindecă. Însă trebuie să luăm în considerare că întotdeauna când apare însănătoşirea, acest lucru se datorează faptului că într-un mod sau altul boala ne-a determinat să reflectăm şi să ne reevaluăm experienţele şi viaţa însăşi, ceea ce a transformat forma noastră proprie de a vedea lucrurile, sau mai bine zis, mintea noastră care este echivalentul a tot ceea ce gândim. Toate persoanele care se vindecă sau care au reuşit să învingă boli grele sau incurabile (denumite astfel de medicina clasică), sunt dovada vie a faptului că se poate! Toţi cei care au avut parte de însănătoşiri miraculoase, considerate de medicii tradiţionali inexplicabile din punct de vedere ştiinţific, mărturisesc că şi-au transformat în mod radical modalitatea de a înţelege, de a crede şi de a trăi viaţa.

 Psihologii ne reamintesc mereu că aproape toţi folosim doar a zecea parte din capacitatea noastră mentală. Potenţialul curativ pe care fiecare fiinţă umană o are şi care duce la autovindecare este un dar natural pe care îl putem explora şi folosi cu înţelepciune pentru binele nostru. Oricât am da vina pe factorii exteriori, pe situaţiile grele cu care ne confruntăm, pe persoanele pe care le considerăm răspunzătoare pentru nefericirea noastră, adevărul este că fiecare fiinţă este direct responsabilă atât pentru fericirea cât şi pentru nefericirea sa.

 Organismul uman este viu şi are o conştiinţă a sa, înzestrată cu o inteligenţă uimitoare care îi permite să crească, să se adapteze şi să trăiască pe această planetă. Corpul uman conţine nenumărate celule vii, organe, ţesuturi, muşchi şi oase care reacţionează în faţa acestei conştiinţe şi a mediului înconjurător prin propria lor conştiinţă, lucrând la unison unele cu celelalte. Aşa se nasc respiraţia, digestia, transpiraţia, odihna, somnul, regenerarea, reproducerea, gândirea, vederea, auzul, simţirea, mirosul, gustul şi celelalte funcţii fiziologice şi motorii.

Însă cea mai uimitoare funcţie a corpului este aceea de a răspunde cu o precizie incredibilă la gândurile şi convingerile noastre referitoare la el, oferindu-ne astfel o imagine vie a viziunii noastre legate de noi înşine.

 Corpul tău este manifestarea concretă a gândurilor tale despre el, iar starea sa fizică reflectă în mod fidel convingerile şi aşteptările tale legate de el. Tu nu eşti doar ceea ce mănânci, ci eşti ceea ce gândeşti, iar acest instrument miraculos care este gândirea se creează şi se recreează în permanenţă pe sine, în funcţie de gândurile tale schimbătoare.

Cum vindecă mintea?   

  Mintea este ca un computer puternic: dacă nu ştim cum să-l folosim, aceasta nu înseamnă că el nu poate procesa programe avansate. Pe măsură ce învăţăm cum se foloseşte un computer, putem să ne folosim cu succes de el şi sa-i utilizăm potenţialul. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mintea umană: pentru a-i folosi potenţialul trebuie să o disciplinăm şi să o educăm, astfel încât aceasta să devină un instrument creator în viaţa noastră şi să poată mai ales, să ne ajute să ne vindecăm.

Este adevărat că folosim doar un mic procent din întregul nostru potenţial mental. Este ca şi cum cineva ne-ar fi dăruit un procesor de o capacitate extraordinară cu care am putea conduce o întreprindere, însă nu ştim cum să-l folosim în acest sens şi ne limităm la a-l folosi pentru a efectua o banală adunare sau scădere.

 Pentru a putea debloca şi utiliza potenţialul minţii noastre şi a începe să-l folosim la maxim, este necesar să înţelegem că mintea este echivalentul tuturor gândurilor noastre. Fiecare gând pe care-l avem ne influenţează puternic atât corpul cât şi întreaga viaţă. Totuşi, gândurile care ne influenţază cel mai mult mediul sunt cele cărora le acordăm atenţie şi le alimentăm prin cuvintele, acţiunile şi reacţiile noastre.

 Dacă gândurile noastre ne afectează realitatea şi corpul, atunci am putea spune că gândind pozitiv se vor rezolva problemele, bolile şi lipsurile. Totuşi, a gândi pozitiv nu este suficient, deoarece simplu fapt de a gândi la ceea ce nouă ni se pare a fi bine ar echivala cu a crede, că de exemplu, când un computer se defectează sau nu mai răspunde comenzilor obişnuite, doar gândindu-ne că se va repara singur, aceasta se va întâmpla. Pentru ca computerul să funcţioneze în mod adecvat şi coerent, trebuie să intrăm în sistemul operativ şi să vedem ce anume a cauzat proasta funcţionare. Iar atunci, trebuie să-l reprogramăm sau să facem operaţiunile necesare pentru ca acesta să funcţioneze cum ne dorim.

 O boală reflectă faptul că computerul nostru personal numit minte face ceva ce nu dorim. Pentru a-l reprograma, trebuie să observăm cu atenţie ce tip de programări conţine mintea noastră şi cu ce anume ne-am alimentat viaţa.

Tristeţea, frica, incertitudinea, îndoiala, pesimismul, ura, invidia reflectă doar anumite atitudini mentale care ne fac să reacţionăm în moduri rigide, fixe în faţa vieţii sau reflectă faptul că aşteptăm prea multe lucruri de la ceilalţi. La modul figurat, seminţele bolilor sunt plantate şi cultivate în propria noastră lume emoţională. Rezultatul numită boală este doar consecinţa faptului că nu am înţeles anumite experienţe personale care ne-au provocat durere, insatisfacţie, ură, etc. Aceste experienţe rămân în fiinţa noastră şi încetul cu încetul sunt reflectate de corpul nostru.

 Ca o concluzie, putem afirma că toate bolile sunt relaţionate cu un anumit grad de nefericire, care este rezultatul unui exces de control, de rigiditate şi lipsă de afecţiune, de ură negată şi reprimată, etc. Se spune că orice boală este ceva ce noi ascundem. Dacă ne doare inima înseamnă că o anume experienţă din viaţa noastră ne irită, ne nelinişteşte sau ne dezamăgeşte, iar corpul reflectă imediat modul nostru de a simţi şi gândi viaţa.

Cum să începem vindecarea minţii?

 Pentru a începe procesul de vindecare a minţii, în primul rând ar trebui să ne împăcăm cu experienţele trecute, să nu purtăm resentimente, dorinţe de răzbunare, să înţelegem că a avea aşteptări faţă de ceilalţi, precum şi de a depinde de ceilalţi pentru a fi fericiţi ne va cauza doar durere, confuzie şi deziluzie. Aceasta nu înseamnă să nu avem încredere în ceilalţi, ci doar să avem o atitudine înţeleaptă, realistă asupra faptului că suntem singurii responsabili pentru fericirea noastră.

 Trebuie să începem să renunţăm la criticile faţă de ceilalţi, la atitudinea negativă şi refractară faţă de nou, să învăţăm să fim flexibili şi să ne entuziasmăm de lucrurile bune şi frumoase pe care de multe ori nici nu le mai luăm în considerare. Fiind cu adevărat mulţumiţi şi recunoscători – înţelegând prin aceasta o atitudine de creştere interioară, de descoperire şi plenitudine, creierul nostru ne va ajuta să ne autovindecăm, iar stările de fericire şi muţumirea profundă activează procesele de reîntinerire şi de regenerare ale corpului, oferindu-i energie, vitalitate şi sănătate.

Iar cel mai important lucru este să ne amintim în permanenţă că avem în noi totul pentru a fi fericiţi!