Ce este de fapt memoria?

 Complexă și fascinantă, memoria ne revelează secretele sale tot mai mult, grație celor mai recente descoperiri științifice. Ceea ce se considera ca fiind o funcție foarte precis localizată la nivelul creierului uman, este în realitate un sistem complex de nivele, dimensiuni și ramificații nebănuite până acum.

 La modul clasic, se considera că memoria este plasată în centrul creierului, în structurile limbice și hipocampice, însă s-a descoperit treptat că memoria poate fi localizată și în alte zone, inclusiv la nivel celular…

 În funcție de recent descoperita capacitate cerebrală de neuroplasticitate, se creează noi conexiuni între neuroni până la finalul vieții. În măsura în care pierdem neuroni în fiecare zi, dacă nu se generează aceste noi conexiuni, va apărea o involuție cerebrală relaționată cu vârsta. Fiecare stimul extern sau intern creează sau trezește conexiuni (sinapse) latente. Așa cum afirma Einstein, se pare că oamenii își folosesc de fapt doar 10% din potențialul creierului.

 La fel precum în cazul tuturor celorlalte funcții cerebrale, transmisiunea neurocerebrală depinde de neuromediatori, între care se găsesc neurotransmițătorii (NT). Dintre cei douăzeci de neurotransmițători cunoscuți, cei mai importanți pentru o bună funcționare a memoriei sunt dopamina (DA), noradrenalina (NA), acetilcolina (ACol) și serotonina.

 Ca și în cazul unui computer, pentru a fabrica memoria, creierul are nevoie de o stare de atenție, intermediată de dopamină, de fixare datorită noradrenalinei, de păstrare datorită acetilcolinei și de recuperare a amintirilor datorită tot dopaminei.

 Atenția, fixarea și rememorarea depind de asemenea de starea sufletească, de exemplu se știe că stările anxios-depresive afectează capacitatea de amintire. De asemenea, în cazurile de anxietate, neliniște și/sau depresie, memoria este alterată.

 Neurotransmițătorii necesită pentru o bună funcționare fiziologică unii cofactori esențiali, cum sunt magneziul, fierul, iodul, vitaminele din grupul B (în special B6, B9 și B12) și de acizii grași omega-6 și omega-3.

 De aportul nutrițional optim depinde ulterior o bună funcționare neurocerebrală. Orice deficiență micronutrițională se poate repercuta asupra funcției memoriei. În primul rând, este esențial aportul precursorilor neurotransmițătorilor, în particular tirozina, triptofanul și lecitina.

 În plus, nivelele nutriționale corespunzătoare de magneziu, iod și fier sunt fundamentale pentru o bună funcționare neurocerebrală. Vitaminele din grupul B, antioxidanții și acizii grași completează evantaiul nutrienților esențiali.

 Procesele de îmbătrânire și de degenerare neurocerebrală, relaționate sau nu cu inflamația din organism, sunt întotdeauna stări de oxidare sistemică datorită acțiunii nocive a radicalilor liberi (RL), care sunt elemente nocive care generează stresul oxidativ.

 Pentru a combate acțiunea radicalilor liberi, organismul uman are nevoie de diverse metabolisme antioxidante endogene și de aporturi nutriționale, dintre care cele mai importante sunt vitamina C, vitamina E, betacarotenul și ceilalți carotenoizi, coenzima Q10, magneziul, zincul, etc. Administrarea unor suplimente pe baza de vitamina C , D si Zn  poate fi de un real folos. Se recomanda Medica vitamin cate o capsula de 2 ori pe zi .

 La fel ca în cazul procesului de ruginire, oxidarea sistemică este sinonimă cu fragilitatea, inflamația, scleroza, acidifierea, demineralizarea și în final, cu necroza și moartea celulară.

 Sănătatea membranelor celulare, flexibilitatea și permeabilitatea acestora depind de un bun echilibru dintre acizii grași omega-6 și omega-3, cu o proporție cât mai apropiată posibil de 1.

 În strategia pentru o bună funcționare a memoriei toți acești micronutrienți sunt esențiali. Dintre toți micronutrienții, magneziul este probabil mineralul cel mai important pentru funcția sinaptică (păstrarea și eliberarea neurotransmițătorilor).

Fitoterapia pentru ameliorarea memoriei

 Se poate recurge de asemenea la o fitoterapie specifică pentru recuperarea și îmbunătățirea unei memorii deficitare. În acest sens, planta cea mai indicată este Gingko biloba, care favorizează microcirculația sanguină și funcția neurocerebrală.

 Există de asemenea și alte plante care au un efect adaptogen important, cum sunt de exemplu Centella asiatica (Gotu Kola, Brahmi), Withania somnifera (Ashwaganda), ginsengul, Eleutheroccocus, etc.

 Însă, în ciuda unui excelent aport de micronutrienți, subliniem faptul că memoria, la fel precum celelalte mecanisme neurocerebrale, este ca un mușchi care trebuie să fie folosit și stimulat zilnic, pentru a menține în stare cât mai bună funcțiile sale specifice.