Cine este doctorul Hamer?
Controversat de unii, însă apreciat și urmat de alții, doctorul german Ryke Geerd Hamer a evidențiat prin cercetările sale specifice legătură strânsă dintre starea mentală și apariția bolii. El susține că fiecare om se îmbolnăvește din cauza unui program mental distructiv, care apare în urma unui șoc emoțional.
Cercetător și șef al Clincii de Oncologie din Munchen, în anii 70, însuși dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular, la puțin timp după ce fiul său a fost împușcat. Așa a început de fapt, periplul său către propria vindecare și descoperirile sale referitoare la cancer care sunt cu adevărat revoluționare.
Povestind zilnic cu pacienții pe care chiar el îi trata de cancer, a constatat că fiecare dintre ei suferise un șoc emoțional puternic cu mai puțin de un an sau maximum 2 în urmă. I-a venit astfel ideea de a face mii de tomografii și de a le analiza, iar în urma acestui studiu asiduu a descoperit o legătură directă între diferite zone creierului și anumite organe. Mai precis, dr. Hamer a observat apariția unor vibrații anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, în diferite zone ale creierului. Cel mai interesant aspect era acela că, oamenii care aveau același tip de cancer, aveau vibrații mai intense în exact aceleași zone ale creierului!
Dr. Hamer și-a dedicat următorii ani din viață exclusiv acestui studiu, reușind apoi să facă cunoscut în întreaga lume conceptul de Noua Medicină Germană, cu ajutorul căruia vindecase după primii ani în jur de 6000 de pacienți, având o rată de succes de 97%.
Cu excepția doctorului Hamer, există și alți medici și terapeuți din Europa care au verificat cele cinci legi biologice ale Noii Medicini Germane pe mii de bolnavi; întotdeauna aceste legi s-au dovedit a fi exacte și reproductibile, deci științifice.
Legile fundamentale ale doctorului Hamer
Dr. Hamer afirmă că cele cinci legi biologice enunțate de el au apărut odată cu viața și există în codul genetic al tuturor ființelor vii (plantele, animalele și oamenii) se comportă conform acelorași legi biologice.
Iată în continuare care sunt cele 5 legi fundamentale conform doctorului Hamer, legi care explică apariția și evoluția bolilor:
Legea nr. 1: Legea de fier a cancerului este “șocul emoțional este detonatorul”
Conform doctorului Hamer, fiecare tip de cancer este un așa-numit program biologic special al naturii care debutează printr-un șoc conflictual emoțional grav care ne ia prin surprindere, pe nepregătite. Acesta este un conflict traumatizant pe care-l trăim în solitudine și pentru care nu vedem nicio rezolvare. Intensitatea șocului emoțional resimțit determină zona din creier care va fi ulterior afectată și organul fizic corespondent. În consecință, conflictele apar la trei niveluri distincte: psihic, cerebral și organic.
Existența acestor trei unități care funcționează întotdeauna împreună, respectiv psihic-creier-organe ne evidențiază faptul că omul este întreg compus din emoții, creier și corp, iar o boală nu apare doar în una din aceste zone, ci are repercusiuni asupra întregii triade.
Deci legea nr. 1 a lui Hamer poate fi rezumată astfel: ori de câte ori o persoană resimte un șoc emoțional care îl pune în următoarele situații concrete:
- trăiește această situație într-un mod dramatic și traumatizant;
- această situație apare pe neașteptate, brusc și fulgerător în viața sa;
- persoana în cauză simte că emoția care îl copleșește este mai puternică decât rațiunea;
- respectivul trăiește problema în singurătate (deși ceilalți pot fi la curent cu situația sa, totuși el nu împărtășește ceea ce simte, deci își reprimă emoțiile);
- acea persoană este atât de tulburată încât nu găsește nicio soluție în acel moment.
Starea de gravitate a bolii va fi determinată de intensitatea șocului emoțional (pot să fie traume mai mici ca intensitate care nu se vor transforma în boli fizice), iar localizarea bolii în corp (pe un anumit organ sau zonă) va depinde în mod evident de tipul de emoție trăit (furie, frică, vinovăție, neputință, etc.).
Concluzia doctorului Hamer în această direcție este următoarea: la originea tuturor bolilor (de exemplu: cancer, diabet, angină, bronșită, penumonie, depresie, epilepsie, infarct, leucemie, etc.), se află o situație particulară din viața pacientului pe care acesta l-a resimțit ca pe un șoc emoțional: poate fi un divorț dureros, decesul sau îmbolnăvirea unei persoane apropiate, umilire, concediere, un diagnostic teribil, etc.).
Legea nr. 2: Fiecare boală are două faze, în cazul în care conflictul emoțional a fost rezolvat
Din această perspectivă, dr. Hamer afirmă că toate bolile au două faze, respectiv:
- Faza 1: este faza de conflict activ sau de îmbolnăvire. Această fază mai este numită și simpaticotonie deoarece se activează sistemul nervos autonom simpatic. Faza 1 debutează odată cu șocul emoțional și durează până la soluționarea conflictului emoțional.
- Faza 2: este faza de rezolvare a conflictului (faza de vindecare) și durează până la revenirea la normalitate a organismului. Această fază mai este numită și vagotonie deoarece aici intră în acțiune sistemul parasimpatic sau vag.
Faza 1 mai este numită și “faza rece” și se reflectă astfel pe cele trei niveluri ale ființei:
- la nivel psihic: persoana afectată este într-o stare continuă de stres, își pierde pofta de mâncare, slăbește, este tensionat și nu doarme bine noaptea, toate acestea deoarece este faza de adaptare la evenimentul neplăcut și neașteptat din viața sa.
- la nivel cerebral: va apărea un scurtcircuit, pe care dr. Hamer l-a numit “focar” și care are forma unor cercuri concentrice care sunt localizate într-o anumită zonă din creier.Aceste focare pot oferi pentru un expert informații precise referitoare la faza de conflict activ sau de refacere în care se află pacientul.
- la nivel fizic: la acest nivel, creierul poate da doar 4 ordine și anume: crearea unei mase de celule (adică tumoră), descompunerea sau distrugerea masei celulare, blocarea sau deblocarea.
Faza 2 mai este numită și “faza caldă” și reprezintă faza în care conflictul este rezolvat și se reflectă astfel pe cele trei niveluri ale ființei:
- la nivel psihic: persoana în cauză resimte diminuarea stresului, apare un sentiment de liniște și calm, îi revine pofta de mâncare, iar extremitățile corpului se încălzesc.
- la nivel cerebral: în zona din creier în care a apărut acel scurtcircuit din faza 1, se formează un edem de refacere, iar cercurile concentrice încep să dispară gradat.
- la nivel fizic: boala încetează să se dezvolte, iar creierul se reface,însă pot apărea stări febrile, dureri localizate sau dispersate și oboseală generală. Este important să reținem faptul că toate stările inflamatorii reprezintă refacerea organismului, inclusiv bolile infecțioase.
Legea nr. 3: Sistemul ontogenetic de tumori și bolile echivalente
Ontogenetica se referă la viața embrionară a ființei umane, iar dr. Hamer vorbește aici despre termenul de “boli echivalente”, deoarece nu doar tumorile, ci și toate bolile funcționează conform celor 5 legi.
De exemplu, în ceea ce privește sensul propriei valori a unei persoane vizavi de relaționarea cu universul exterior, dacă valorile sale de referință sunt foarte exigente, persoana respectivă se poate simți umilită și incapabilă să se ridice la înălțimea situației. Astfel apar conflictele de subapreciere de sine, cu toate nuanțele aferente, ca de exemplu: “am fost concediat pentru că nu sunt eficient”, “soțul meu are pe altcineva pentru că nu-l mai satisfac sexual”, “sunt la menopauză, deci nu mai pot face copii”, etc. Un caz tipic pentru acest gen de conflict este apariția osteoporozei.
Dacă însă apare frica de moarte, soluția biologică a creierului va fi înmulțirea celulelor pulmonare pentru a crește capacitatea pulmonară, rezultă deci o proliferare celulară anormală, adică un cancer pulmonar.
Legea nr. 4: Sistemul ontogenetic de microbi
Conform acestei legi expuse de doctor Hamer, microbii nu acționează în organism decât în timpul fazei secundare de boală, adică cea de refacere, devenind activi din momentul rezolvării conflictului și până la vindecarea completă. Microbii nu sunt dușmanii noștri, ci aliați în procesul de vindecare a organismului, iar dacă-I distrugem, vom încetini și întârzia faza naturală de refacere a corpului.
Ființa umană conține o cantitate de bacterii de zece ori mai mare decât numărul celulelor sale!
De exemplu, ciupercile și microbacteriile curăță organismul de tumorile aflate în organele derivate din endoderm și trunchiul cerebral, precum și în organele derivate din mezodermul cerebral și conduse de creier.
Bacteriile joacă rolul fie de îndepărtarea a tumorilor situate în organele derivate din mezodermul cerebral, fie cel de restaurare de lize (adică reduceri celulare sau necroze), iar virusurile ajută la refacerea organelor de origine ectodermică, guvernate de cortexul cerebral.
Legea nr. 5: Legea chintesenței
Această lege stipulează faptul că toate comportamentele umane – inclusiv bolile – sunt determinate de programe specifice de supraviețuire, care sunt înscrise în creier. Există o relație permanentă între toate elementele din natură, fiecare ființă vie fiind legată de alte ființe și care împreună, fac parte din marele Tot.
Cele cinci legi ale Noii Medicini Germane oferă un sens vieții și manifestărilor sale specifice: din această perspectivă nu mai este vorba doar de recunoașterea simptomelor și de eliminarea lor cât mai rapidă, ci este vorba de înțelegerea cauzelor emoționale profunde care sunt proprii fiecărei persoane.
Cel mai important aspect rămâne acela ca pacientul să înțeleagă la modul profund că îi stă în puteri să inverseze procesul de îmbolnăvire și să schimbe astfel direcția. Boala este de cele mai multe ori, o călătorie interioară spre noi înșine, uneori foarte dureroasă, însă care are întotdeauna rezultate precise: cel care va înțelege toate acestea va putea trage linie și va începe o viață nouă.
Iar așa cum concluzionează însuși doctor Hamer, “Boala are întotdeauna un sens. Este utilă, necesară și vitală pentru individ și pentru evoluția speciei. (…) Oamenii nu mor nici din cauza cancerului și nici din cauza agenților patogeni, a virusurilor, bacteriilor…ci din cauza fricii și a epuizării”.
Extrase din cartea: “Medicina cu susul în jos. Și dacă Hamer avea dreptate?”. Autori: Giorgio Mambretti și Jean Seraphin