Dieta complet vegetariană („vegană”): de ce să ţinem o astfel de dietă
Dieta complet vegetariană, sau „vegană”, constă în a consuma exclusiv alimente de origine vegetală. Spre deosebire de dieta lacto-vegetariană, în care este permis consumul produselor lactate şi al ouălor, în dieta complet sau strict vegetariană, numită de unii „vegană” (după termenul englezesc „vegan”), consumul acestora nu este permis.
Dacă pentru unii pare greu să renunţe la consumul de carne, renunţarea totală la proteinele de origine animală (aici ne referim inclusiv la ouă şi lactate) pare şi mai dificilă. Unii se pot simţi uşor speriaţi de acest tip de regim, dar ar trebui să ştie că în realitate nu este atât de greu pe cât pare la prima vedere. Persoanele cărora li se pare dificil să renunţe la mirosul şi gustul de carne gătită, ar trebui să ştie că hrana vegetariană poate fi preparată astfel încât să aibă aroma şi gustul aproape la fel ca şi cea non-vegetariană; ţine doar de pricepere.
Proteinele de origine vegetală sunt mult mai sănătoase
Există persoane care susţin, în mod eronat, că proteinele din carne sunt indispensabile. Nimic mai fals! Soia şi produsele din soia, de exemplu, nu numai că au proteine, dar conţinutul lor este mult mai bogat în aceste substanţe decât al oricărui produs din carne. Diferenţa de gust, dacă se pune problema, este foarte mică. Carnea poate fi înlocuită cu succes şi de ciuperci şi cereale, care, la fel ca şi soia, conţin şi alte substanţe nutritive, o parte din ele cu adevărat indispensabile organismului, ce nu se găsesc în carne.
Cei care încă mai cred că a te hrăni într-un mod complet vegetarian înseamnă a-ţi lipsi corpul de elemente indispensabile şi în felul acesta a-ţi slăbi rezistenţa fizică pot arunca o privire în lumea animală: elefanţii, caii, vacile mănâncă exclusiv vegetale. Elefanţii sunt unele dintre cele mai puternice animale, iar ei pur şi simplu mănâncă complet vegetarian.
Se crede în mod fals că persoanele care se hrănesc cu carne au o putere fizică mai mare decât vegetarienii; s-a demonstrat că nu este deloc aşa. Un experiment condus de domnul profesor Irving Fisher de la Universitatea din Yale, având ca subiecţi 32 vegetarieni şi 15 consumatori de carne, a arătat că vegetarienii au mult mai multă rezistenţă fizică decât consumatorii de carne. Profesorul a cerut subiecţilor să ţină braţele ridicate lateral cât de mult timp pot. Rezultatul testului a fost foarte clar. Dintre 15 consumatori de carne, doar 2 persoane au fost capabile să ţină braţele ridicate lateral de la 15 la 30 minute; însă, dintre 32 vegetarieni, 22 persoane au ţinut braţele ridicate lateral de la 15 la 30 minute, 15 persoane peste 30 minute, 9 persoane peste o oră, 4 persoane peste două ore, iar unul dintre vegetarieni a reuşit să ţină braţele ridicate lateral timp de peste 3 ore.
Mulţi atleţi de performanţă, alergători pe distanţe lungi au o dietă complet vegetariană înainte de competiţii. Doctorul Barbara More, expert în terapie vegetariană, a terminat o cursă de 110 mile (aproximativ 177 km) în 27 ore şi 30 minute. Femeie la 56 ani, Barbara a depăşit toate recordurile deţinute de bărbaţi tineri. Ea a afirmat „Vreau să fiu un exemplu pentru a arăta că cei care urmează o dietă complet vegetariană se vor bucura de un corp puternic, de o minte limpede şi de o viaţă purificată.”.
Motive medicale pentru a renunța la consumul de carne
Într-un alt studiu, realizat de cercetători, s-a arătat că eschimoşii, care se hrănesc preponderent cu carne, au o medie de viaţă de numai 28 de ani. Mai mult, cei care consumă zilnic preparate din carne suferă de boli cardiovasculare, boli ale tractului digestiv, în număr mult mai mare decât cei care au un regim vegetarian. Bolile precum guta, diabetul şi cancerul sunt puţin cunoscute în rândul vegetarienilor. Spitalele din întreaga lume sunt pline de consumatori de carne; vegetarienii ajung arareori în spital.
A fost demonstrată relaţia existentă între consumul de carne şi de alte alimente de origine animală, ce conţin niveluri ridicate de grăsimi saturate şi bolile de inimă, cancerul de sân, cancerul de colon şi atacurile cerebrale. Alte boli care pot fi prevenite şi uneori chiar vindecate printr-o dietă complet vegetariană, cu un nivel redus de grăsimi, includ: pietre la rinichi, cancer de prostată, diabet, ulcere peptice, calculi biliari, sindromul colonului iritabil, artrită, boli ale gingiilor, acnee, cancer pancreatic, cancer de stomac, hipoglicemie, constipaţie, diverticuloză, hipertensiune, osteoporoză, cancer ovarian, hemoroizi, obezitate şi astm.
Nu există un risc mai mare pentru propria sănătate decât consumul de carne, excepţie făcând fumatul!
Cei care consumă carne, nu numai că se hrănesc cu o hrană moartă, dar hrana pe care ei o consumă este şi supra-încărcată cu substanţe toxice, o parte dintre ele folosite la conservarea cărnii, iar o altă parte provenind efectiv din carnea animalului, ca urmare a tratamentelor la care acesta a fost supus.
Cum aşa? Foarte simplu: la câteva zile după moartea animalului, carnea capătă o culoare gri-verzuie, măslinie, datorită proceselor de putrefacţie care încep după momentul sacrificării. Pentru a împiedica apariţia degradării, marii producători de carne folosesc nitraţi şi conservanţi, pentru a o face să apară roşie, aşa cum o găsim în magazine. Studiile efectuate au arătat că aceşti conservanţi au un rol cancerigen.
În plus, amintim modul inuman în care sunt crescute animalele în marile ferme. Ele sunt îndopate cu tot felul de substanţe care au ca scop accelerarea creşterii şi dezvoltării fibrei musculare. Animalelor le sunt astfel inoculate şi administrate mari cantităţi de hormoni, antibiotice şi alimente cu substanţe chimice. Nu mai spunem că animalele nu văd lumina zilei până în ziua sacrificării! Pe lângă aceste substanţe cu care animalul este tratat sau hrănit şi care se impregnează în anumite proporţii în ţesuturile animalului, se adaugă şi substanţele toxice apărute la sacrificare, ca urmare a reacţiilor biochimice ce apar în organismul animalului terifiat, ce se zbate pentru a-şi apăra viaţa. Chiar dacă pentru unii poate părea incredibil, chiar aşa este!
Nici în ceea ce priveşte produsele lactate şi ouăle lucrurile nu sunt cu mult diferite. Animalele „furnizoare” de lapte şi ouă sunt şi ele îndopate cu tot felul de substanţe şi alimente chimizate menite a le creşte în mod forţat producţia de lapte şi ouă. Mare parte dintre substanţele chimice folosite pentru îndoparea animalelor în scopul creşterii producţiei trec apoi în ouăle şi laptele produse de animalele respective. Mai departe, prin consum, acestea duc la tot felul de dezechilibre şi dereglări în organismul consumatorului, mai devreme sau mai târziu persoana în cauză îmbolnăvindu-se.
Corpul uman are caracteristici de erbivor
Studii ale evoluţiei umane au arătat că strămoşii noştri au fost prin natura lor vegetarieni. Structura corpului uman nu este potrivită pentru consumul de carne. Acest lucru a fost demonstrat într-un studiu de anatomie comparativă de Dr. G. S. Huntingen de la Universitatea din Columbia. Dr. G. S. Huntingen a arătat cum carnivorele au intestinul subţire şi cel gros scurte. Intestinul lor gros este în mod caracteristic foarte drept şi neted. Prin contrast, animalele vegetariene au ambele intestine, cel subţire şi cel gros, lungi. Datorită conţinutului scăzut de fibre şi a densităţii mari de proteine a cărnii, intestinele nu au nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a absorbi nutrienţi; aşadar, intestinele carnivorelor sunt mai scurte ca lungime decât cele ale animalelor erbivore (altfel spus, vegetariene).
Oamenii au, ca şi animalele vegetariene, intestinul subţire şi intestinul gros lungi. Calculate împreună, intestinele umane au aproximativ 8,5 metri lungime. Intestinul subţire este de mai multe ori curbat, iar pereţii săi sunt încreţiţi, nu netezi. Deoarece intestinele umane sunt mai lungi decât cele ale carnivorelor, carnea consumată rămâne în intestine o perioadă mai lungă de timp. Prin urmare, carnea are timp să putrezească şi să creeze toxine. Toxinele respective pot fi cauza cancerului de colon; în plus, ele impun un supraefort din partea ficatului, care are funcţia de a debarasa corpul de toxine. Aceasta poate cauza ciroză sau chiar cancer hepatic. Carnea conţine şi o mulţime de proteine urokinazice şi uree, care îngreunează activitatea rinichilor şi pot distruge astfel funcţia renală. Cărnii îi lipsesc însă celuloza şi fibrele, iar lipsa de fibre poate duce cu uşurinţă la constipaţie. Aşa cum se ştie deja, constipaţia poate duce la cancer rectal sau la hemoroizi.
Motive morale şi spirituale pentru a renunţa la consumul de proteine de origine animală
Ne putem da cu uşurinţă seama că ceva este în neregulă, cel puţin din punct de vedere moral, în a consuma carnea, laptele şi ouăle unor animale crescute şi ucise în condiţii precum cele descrise ceva mai devreme.
În marile tradiţii spirituale ale orientului se spune că dacă mănânci carne, acesta este un mod indirect de a ucide. Chiar dacă nu ucizi tu însuţi animalul, eşti în mod indirect un ucigaş. Cum aşa? Fireşte, dacă nimeni nu ar cumpăra carne pentru a o mânca, atunci măcelarii nu ar mai ucide animale, pentru că nu ar avea cui vinde; iar dacă nimeni nu ar mânca peşte, atunci nici pescarii nu ar mai prinde peşte. Astfel, atâta timp cât există oameni care consumă carne, omorârea animalelor va continua.
Pe de altă parte, se spune în aceleaşi tradiţii, carnea animalelor are un nivel de vibraţie foarte scăzut, este o sursă de energie impură. Alimentaţia cu carne obstrucţionează foarte mult practica spirituală; un practicant spiritual care doreşte să se elibereze în această viaţă ar trebui să nu mănânce carne. Dacă ucizi, chiar şi indirect, animale prin faptul că le mănânci, în baza legii karmei sau a cauzei şi a efectului, nu te poţi aştepta ca viaţa să nu-ţi fie luată. A-ţi dori să te eliberezi ţinând un regim alimentar ce include carnea, este ca şi cum ai vrea să ajungi la Atena fiind pe un loc într-un avion ce zboară către Amsterdam. Este la fel de absurd ca a vrea să ajungi în rai stând într-un tren cu destinaţia iad.
În altă ordine de idei, prin consumul de carne, inevitabil o parte din ura, furia şi frustrarea animalului, pricinuite de sacrificarea sa, sunt imprimate în conştiinţa consumatorului. Este bine cunoscut faptul că, în lumea animală, carnivorele sunt mult mai agresive decât erbivorele. În cazul oamenilor, liniştea sufletească este greu de atins dacă se consumă carne. Consumul de carne imprimă în conştiinţă stări de vibraţie joasă şi, astfel, duce la nelinişte sufletească şi zbucium interior. Vindecarea este cu mult mai dificilă în cazul oamenilor care consumă carne, tocmai din pricina acestor sentimente negative imprimate în conştiinţa lor prin carnea, încărcată cu astfel de energii nefaste, pe care au consumat-o. Cei care consumă carne consumă în acelaşi timp şi feluritele forme de ură, frică şi alte emoţii terifiante conţinute în câmpul magnetic al cărnii.
Din punct de vedere moral, dacă ne considerăm cu toţii ca fiind copiii lui Dumnezeu, atunci avem şi mai multe motive pentru a nu ne tortura fraţii şi surorile, aici incluzând şi animalele. Animalele sunt considerate a fi fraţii şi surorile noastre, cu suflete mai firave şi mai tinere, pentru că nu au ajuns încă la stadiul de evoluţie al oamenilor.
Unii oameni se întreabă dacă a mânca cereale şi alte vegetale nu este tot o formă de a ucide, întrucât şi plantele au viaţă. Este adevărat, însă nivelul lor de conştiinţă este cu mult mai scăzut decât cel al animalelor. În plus, în Biblie, în Vechiul Testament, se spune: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.”
Atât în creştinism cât şi în celelalte mari tradiţii spirituale ale omenirii se spune „Să nu ucizi”. Având în vedere cele amintite mai sus, am putea spune că din această lege morală decurge şi dieta complet vegetariană, sau „vegană”.
În tradiţia Greciei antice se spune că a existat cândva, la originile omenirii, o epocă de aur, o epocă a prosperităţii şi a fericirii depline, în care omul trăia în comuniune cu Natura, în care nici măcar animalele nu ucideau alte animale. Se spune că epoca de aur s-a sfârşit în momentul în care oamenii au început să sacrifice animale, iniţial pentru a le oferi zeilor drept ofrandă. Ulterior decăderea omenirii a continuat, iar oamenii au început să ucidă animalele pentru a le mânca. În aceeaşi tradiţie se spune că universul fizic în care trăim se caracterizează printr-o anumită ciclicitate; astfel şi epoca de aur va reveni în glorie. Dar va reveni doar atunci când oamenii nu vor mai ucide animalele, nici pentru hrană şi nici în alte scopuri.
