Nucile: tratamente şi reţete

 Nucul (denumirea latină: Juglans regia) este un arbore nativ din continentul Eurasiei, fiind întâlnit cu precădere în zona centrală a continentului, cele mai întinse păduri de nuc la ora actuală fiind cele din Kârgâztan. Este un arbore ce are nevoie de multă lumină pentru a creşte şi a se dezvolta armonios şi este de asemenea, cunoscut nu numai pentru proprietăţile sale terapeutice, dar şi pentru lemnul său de bună calitate. Ca arbore, nucul este considerat a fi unul dintre cei mai puternici arbori, apropierea de un astfel de arbore ajutând omul să devină mai rezistent în faţa greutăţilor, mai stabil şi mai harnic, dar ajutându-l totodată şi prin întărirea imunităţii şi prin curarisirea diferitelor afecţiuni.
 În prezentarea care urmează ne vom referi în mod special la fructele acestui arbore, la miezul fructelor sale (miezul de nucă), dar şi la cojile acestora (cojile de nucă), precum şi la frunzele sale, frunzele de nuc.

Conţinutul şi proprietăţile nucilor:

 Miezul de nucă conţine într-o proporţie mare grăsimi (63%), în special omega 3 şi sunt totodată bogaţi în proteine. Nucile au de asemenea un conţinut bogat în săruri de potasiu, fosfor, calciu, săruri de sodiu, fier, magneziu, cupru. Nucile sunt bogate in vitamina E, dar conţin într-o proporţie mai mică şi vitaminele A, B1, B2, B3, C şi F. Nucile conţin, de asemenea, antioxidanţi prețioși pentru organism.

Frunzele de nuc au proprietăţi antibiotice, antiinfecţioase, depurative, digestive, sunt stimulente ale circulaţiei, ale respiraţiei, stimulente generale şi sudorifice. Cojile de nuci verzi au proprietăţi aperitive şi tonice generale, în timp de uleiul de nuci este un foarte bun vermifug şi tenifug. Nucile au de asemenea proprietăţi analeptice, antialergice, antianemice, antidiareice, antifungicide, antihelmintice, antiinflamatoare, antirahitice, antireumatice, antiscorbutice, antiscrofuloase, antiseptice gastro-intestinale, antiseptice locale şi antiseptice urinare, antitumorale.

Nucul este de asemenea astringent, cheratinizant, cicatrizant, dietetic, diuretic şi totodată energizant. Printre proprietăţile nucului se mai numără şi proprietăţi drenoare cutanate şi limfatice, febrifuge, hipoglicemiante, hipotensoare, insecticide, laxative, nutritive, sedative, stomahice, tonice şi tonice amare, tonice stomahice, tuberculostatice şi vitaminizante.

Utilizările terapeutice ale nucilor:

 Nucile sunt indicate în afecţiuni ale cavităţii bucale, în afecţiuni ale sistemului limfatic şi în afecţiuni dermatologice, în afecţiuni gastrice, hepatice, intestinale, renale, precum şi în afecţiuni oculare, în afecţiuni pulmonare şi în afecţiuni uterine. Este de asemenea recomandat în cazuri de afte, afte atone, amigdalită, antrax, artroze, ascaridioză, atonii, avitaminoză, boli de piept, bube dulci, catar gastro-intestinal, căderea părului, cistită, conjunctivită, dureri dentare, dureri cardiace, dureri de ficat, dureri gastrice şi dureri intestinale, eczeme, edem renal, enterită şi enterită acută, enterocolită, furunculoză, guşă, hemoragie, hepatită, hidropizie, hiperhidroză, hipertensiune arterială, hipertiroidie, icter, impetigo, inflamaţii ale tractului gastro-intestinal, litiază urinară, malarie, metrită, nefrită, nevroză, palpitaţii, parazitoze intestinale, pecingine, pielo-nefrită, piodermită, poliurie, răceală, rinofaringită, scabie, seboree, slăbiciune, surditate, tricofiţie, tuberculoză şi tuberculoză osoasă, ulceraţii.

Frunzele de nuc sunt recomandate în cazuri de albuminurie, anemie, angină, anxietate, arterioscleroză, ateroscleroză, blefarită, degerături, diabet zaharat, diaree, dispepsii, edem, epuizare, faringită, afecţiuni ale ficatului, înţepături de insecte şi păianjeni, leucoree, limfatism, afecţiuni ale muşchilor, afecţiuni ale pielii, plăgi, prurit, afecţiuni ale prostatei, psoriazis, scrofuloză, afecţiuni ale sângelui, afecţiuni ale stomacului, gastralgie, stomatită, ulcer cutanat, ulcer varicos, afecţiuni ale urechii, afecţiuni ale uterului.

Atât frunzele cât şi uleiul de nuci sunt indicate în cazurile de rahitism, iar frunzele de nuc, împreună cu mâţişorii şi cojile de nucă sunt recomandate în caz de reumatism. Mugurii, uleiul şi frunzele de nuc sunt de un mare folos în anemii. Mugurii de nuc sunt indicaţi şi în anorexie, precum şi în cazul tulburărilor limfatice. Uleiul de nuci este foarte util în caz de arsuri solare, dar şi în dermatoze, enurezis, litiază renală, teniază. Cojile verzi de nucă sunt indicate în cazurile de oxiuroză, chelbe şi sifilis, iar sucul de coji verzi de nucă este de un real folos în caz de negi şi pentru îngrijirea părului. Nucul este de asemenea util pentru uz cosmetic, în cazul tenurilor grase şi pentru întreţinerea frumuseţii.

S-a dovedit ştiinţific: nucile sunt foarte utile pentru prevenirea şi chiar pentru tratarea cancerului

 S-a dovedit în urma unor studii ştiinţifice că nucile joacă un rol important atât în prevenirea cât şi în vindecarea cancerului. Un astfel de  studiu, publicat în revista internaţională de medicină Nutriţie şi Cancer (în limba engleză: Nutrition and Cancer) (rezultatele acestui studiu, în limba engleză, le puteţi găsi la adresa http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/01635580802065302#.UnZI4HC8Bq_ ), a arătat că proliferarea celulelor canceroase este scăzută în mod semnificativ prin consumul zilnic de miezi de nucă, datorită compoziţiei lor bogate în substanţe benefice pentru organism, ce includ acizii graşi de tip omega 3, fitosterolii, polifenolii, carotenoizii şi melatonina.

 Câteva utilizări interne ale nucilor:

 Miezii de nucă, sau sâmburii de nucă, pot fi consumaţi ca atare, de preferinţă proaspeţi sau hidrataţi, sau în diferite preparate culinare, care de care mai apetisante şi mai delicioase. Nucile ca atare sunt o foarte bună sursă de protide şi grăsimi şi sunt recomandate în curele de revenire după repaos alimentar sau după perioade lungi de post negru.
 Nucile sunt foarte bogate în grăsimi şi săruri minerale şi, de aceea, sunt un aliment de bază în regimurile lacto-vegetariene şi complet vegetariene. Nucile sunt un foarte bun înlocuitor al cărnii şi al proteinelor de origine animală, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere al calităţii.
 Nucile, consumate ca atare, sunt foarte eficiente pentru expulzarea viermilor intestinali. În asemenea cazuri, de regulă, este suficient să se consume zilnic câte 50 – 60 g de nuci.

Câteva utilizări interne ale uleiului de nucă:

 Uleiul de nucă are foarte bune proprietăţi anticolesterolitice, fiind de aceea recomandat pentru reducerea colesterolului rău. În comparaţie cu uleiul de soia şi uleiul de floarea soarelui, uleiul de nuci conţine într-o proporţie mai mare acizi graşi polinesaturaţi (73 - 84 %). Uleiul de nuci mai conţine acid linoleic, acid linolenic, acid oleic (mononesaturat) şi acizi saturaţi.
 În cazurile de teniază, se recomandă consumarea a 50 – 60 g ulei de nucă / zi, în salată (de exemplu în salata de cartofi), seara, timp de 3 zile.
 În cazurile de enurezis nocturn, se recomandă consumarea unei felii de pâine integrală, preparată acasă, îmbibată cu ulei de nucă, în fiecare seară, timp de 15 zile.
 Uleiul de nucă se asociază foarte bine cu uleiul de migdale dulci şi cu maceratul din paie de ovăz în apă (filtrat în prealabil), în cadrul unor tratamente ce vizează vindecarea litiazei renale.

Alte utilizări interne ale nucului

 Mugurii de nuc maceraţi în miere sunt foarte utili împotriva anemiei, contra anorexiei şi în cazurile de tulburări limfatice.
Tinctura din frunze de nuc este foarte eficientă în tratamentul diabetului. În astfel de cazuri se recomandă consumul a 30 - 50 de picături de tinctură de frunze de nuc, de două sau de trei ori pe zi, diluate în apă de izvor.
 În cazuri de afecţiuni ale ficatului (inclusiv în caz de hepatită acută), este indicat consumul zilnic, timp de două săptămâni, a unei căni de decoct din coji de nuci verzi. Modul de preparare a decoctului de coji de nuci verzi va fi prezentat într-o altă rubrică.

Câteva utilizări externe ale nucului

 Uleiul de nucă este foarte bun pentru frecţionarea corpului, în mod special în cazurile de anemie, în dermatoze, precum şi la copiii rahitici.
 Sucul de nucă proaspătă este util împotriva pecinginilor (boli de piele contagioase). Pentru îndepărtarea negilor, aceştia se freacă uşor, cu suc de nucă verde, de 3 ori pe zi, timp de 3 - 4 zile.
 Pentru vindecarea rănilor se prepară şi se foloseşte o alifie din frunze de nuc. Alifia respectivă se prepară după reţeta prezentată în rubrica următoare.
 Frunzele de nuc sunt foarte bune nu numai pentru utilizare cosmetică, pentru îngrijirea părului şi a tenului, dar şi în caz de leucoree, precum şi pentru combaterea transpiraţiei, aceasta mai ales datorită proprietăţilor lor tonifiante, astringente şi depurative.

                  Reţete pe bază de nuci:

Nuci hidratate

Se pune la înmuiat în apă de izvor miezul a 10 - 12 nuci. După câteva ore, după ce s-a hidratat bine miezul de nucă, se curăţă de pieliţă, apoi se consumă. Nucile hidratate, pregătite şi consumate astfel, sunt de un real folos atât pentru reducerea colesterolului rău, cât şi pentru reducerea cantităţii de grăsimi rele din sânge.

Băutură energizantă cu nuci

 Se prepară la mixer un pahar de suc de fructe, la care se adaugă o mână de miez de nucă măcinat şi o linguriţă de miere. Se amestecă şi se consumă.

Infuzie de frunze de nuc

 Se pune la fiert o cană de apă. Când dă în clocot, se ia de pe foc şi se adaugă peste câteva frunze uscate de nuc. Se lasă la infuzat aproximativ 10 minute. Dacă se doreşte prepararea infuziei pentru utilizare cosmetică, se poate folosi o cantitate mai mare de frunze uscate de nuc.

Decoct din coji de nuci verzi

 Se pun la fiert cojile de la 5 – 6 nuci verzi, într-un litru de apă. Se lasă la foc mic până începe să clocotească. După aproximativ un sfert de oră de dat în clocot, se ia de pe foc. Se lasă la răcit, apoi se consumă. Decoctul din coji de nuci verzi este recomandat pentru tratarea afecţiunilor ficatului, inclusiv a hepatitei cronice, dar şi pentru tratarea afecţiunilor bucale, inclusiv a bolilor gingiilor.

Alifie naturală din frunze de nuc

 Se macerează la temperatura camerei 15 grame de frunze de nuc mărunţite, în 100 grame de ulei de floarea soarelui presat la rece. Se lasă la macerat 7 zile, după care se strecoară şi se adaugă ceară de albine. Se omogenizează şi se obţine astfel o alifie naturală şi sănătoasă, recomandată pentru uz extern. Alifia din frunze de nuc este foarte utilă pentru vindecarea rănilor.

 Mai multe reţete ce folosesc nucile, fie ca remediu, fie ca aliment, fie şi ca remediu şi ca aliment, găsiţi în articolele din subcategoria Reţete cu proteine vegetale: Reţete cu nuci.