Ce este tratamentul naturist?

 Tratamentul naturist este tratamentul prin intermediul metodelor terapeutice naturiste, în care se folosesc remedii naturale, preluate din natură și metode care se bazează pe forțele proprii ale organismului și pe reactivitatea organismului.

Cele mai cunoscute metode naturiste sunt:

 Fitoterapia, apiterapia, aromoterapia, mineraloterapia, homepatia, acupunctura, dietoterapia, balneoterapia, cromoterapia, sacroterapia.

De cele mai multe ori, termenul de tratament naturist se referă la fitoterapie (sau tratamentul cu ajutorul plantelor).

 Fitoterapia utilizează ca mijloace de tratament plantele medicinale din flora Romaniei (de exemplu mentă, cimbrișor, busuioc, roință, sunătoare etc.) sau chiar din afara granițelor țării (de ex. ginseng, astragalus, gingko- biloba, neem, etc).

 Un aspect important, care deosebește mult fitoterapia de medicina clasică (alopată) este că aceasta folosește planta întreagă sau părți întregi de plantă și nu doar substanțe active izolate (așa cum procedează medicina alopată), iar acestea se prelucrează cât mai puțin posibil, pentru a li se păstra toate principiile active. Există și în medicina clasică (alopată) medicamente pe bază de plante, însă în cazul acestora se utilizează doar substanțele active izolate.

Acest mod de administrare a plantelor ca întreg, folosit de fitoterapie are avantajul ca acționează în mod dublu asupra organismului:

 - în mod direct prin acțiunea specifică a principiilor active din planta medicinală cu rol în tratarea afecțiunilor;

 - în mod indirect- planta fiind o structură complexă, pe lângă princiipiile active necesare realizării tratamentului, aduce un plus de vitamine, minerale, oligoelemente care contribuie în mod sinergic la creșterea rezistenței organismului și se adresează mai multor organe și sisteme.

Istoria tratamentului naturist

 Fitoterapia are o vechime de mii de ani.Termenul fitoterapie derivă din grecescul phyton = plantă și therapie = stiința tratării și vindecării bolilor.

 Există scrieri care atestă faptul că plantele medicinale se foloseau din cele mai vechi timpuri. Primele scrieri legate de utilizarea plantelor medicinale datează din vremea fenicienilor și asirienilor. De asemenea, grecii, egiptenii și romanii utilizau plantele medicinale pentru tratamente, pentru îmbalsamare sau pentru uz cosmetic. Scrierile lui Hipocrates, Plinius cel Bătrân sau Dioscorides atestă acest lucru.

 Fitoterapia veche avea însă alte repere decât cele din zilele noastre, vindecătorii înțelepți din acele vremuri cunoșteau analogiile și simbolurile - care îi ghidau în alegerea plantelor medicinale. Astăzi, aceste metode sunt considerate empirice și odată cu descoperirile științifice ale secolului XX, fitoterapia a trebuit să se alinieze noii tendințe. În prezent, alegerea plantelor medicinale se face pe baze științifice, fapt care îi aduce un statut demn de luat în considerare, plasând-o în rândul științelor medicale.

 Fitochimia a adus informații știintifice plantelor medicinale, de exemplu mucilagiile au acțiune emolientă (florile și frunzele de nalbă conțin mucilagii și au acțiune emolientă), saponinele au acțiune expectorantă (florile de ciuboțica cucului conțin saponine și au acțiune expectorantă), taninurile au acțiune astringentă (frunzele de afin), substanțele amare au efect coleretic-colagog (radacina de ghintura). etc.

 Astfel s-a putut dovedi ceea ce strămoșii noștri știau de mii de ani despre anumite plante, chiar dacă nu pe baza fitochimiei. Totuși, aceste cercetări au dus și la descoperirea unor caracteristici noi ale anumitor plante sau la modalități noi de întrebuințare a lor.

Rolul tratamentului naturist:

 Tratamentul naturist cu plante medicinale are un important rol în îmbunatățirea imunității corpului, jucând rol de prevenție (de exemplu, fructele de cătina care au un conținut ridicat de vitamina C, provitamina D, carotenoide, oligoelemente, etc.), în detoxifierea organismului (cu ajutorul plantelor diuretice sau laxative) și în tratarea diferitelor afecțiuni. Putem aminti aici rolul antiinflamator și antipiretic al florilor de crețuscă, rolul antifebril, analgezic și sedativ al scoarței de salcie, acțiunea antibacteriană, antivirală și antifungică a scorțișoarei și cuișoarelor, etc.

 Există însă și situații de urgență când ajutorul medicinii alopate este necesar și de aceea trebuie sa alegem cu discernământ situațiile în care beneficiem de o terapie sau alta.

Modul de administrare al plantelor medicinale :

Plantele medicinale se pot administra intern sub formă de :

 - pulbere (rezultată în urma uscării plantei și apoi a râșnirii acesteia cu ajutorul râșniței de cafea);

 - macerat (extragerea hidrică la temperatura camerei timp de 6-8 ore vara și 10-12 ore iarna); se folosește mai ales pentru extragerea mucilagiilor din unele plante, de exemplu din rădăcina de nalbă - radis malvae), frunze și ramuri de vâsc (folium visci);

 - decoct (extragerea hidrică prin fierbere, se folosește de obicei pentru rădăcini, rizomi, scoarță;

 - infuzie - cea mai simplă metodă de extragere a substanțelor active este extragerea hidrică la cald, se folosește de obicei pentru flori sau frunze;

 - tinctura - extract hidroalcoolic (obținut prin macerarea plantelor în alcool etilic);

 - ulei medicinal -obținut prin macerarea plantelor medicinale în ulei timp de 4-6 săptămâni;

Plantele medicinale se pot utiliza și extern sub formă de cataplasme, unguente, băi de plante, etc.

 În urma modernizării fitoterapiei, există pe piață și produse standardizate sub formă de capsule sau comprimate care sunt uneori mult mai ușor acceptate de către pacienți și totodată sunt mai u.or de administrat.

 Avantajele incontestabile ale tratamentului naturist sunt: remediile sunt accesibile, sunt mult mai bine tolerate de către pacienți (rareori sunt semnalate alergii la anumite plante), nu au efecte secundare, nu dau dependență, se pot lua și concomitent cu tratamentul alopat.

 Există desigur și anumite inconveniente ale tratamentului naturist: uneori instalarea efectelor se face mai lent, este necesar un tratament de 2-3 luni sau forma de administrare poate fi mai puțin comodă decât cea folosită în medicina alopată.

Reguli de bază pentru prescripția plantelor medicinale:

 Prescripția plantelor medicinale presupune din partea medicului cunoașterea părtilor utilizate, a principiilor active, a acțiunii farmaco-dinamice. Prescripția trebuie să fie rațională și justificată, cunoscând în același timp și efectele adverse, eventualele contraindicații sau interacțiuni cu medicamentele de sinteză.

 Intr-o rețetă combinată din mai multe ceaiuri, trebuie să existe unul sau mai multe ingrediente de bază, unul sau mai multi adjuvanți (cu actiune sinergică), un excipient și în unele cazuri un corector de gust sau miros.

Durata tratamentului:

 Tratamentul naturist durează între o luna și 6 luni, în funcție de afecțiune și de pacient, după care urmează o pauză cu o durată egală cu jumătatea perioadei de tratament, iar apoi tratamentul naturist se poate relua până la vindecarea completa.

Etape în realizarea tratamentului naturist:

 1. Detoxifierea organismului: este foarte importantă și necesară. De realizarea sa corectă depinde în mare măsură succesul tratamentului naturist. Pe lângă toxinele pe care organismul le-a acumulat de-a lungul vietii, în timpul bolii se acumulează suplimentar deșeuri toxice, rezultate din lupta sistemului imunitar cu agenții patogeni. Organismul nu mai poate face față acestor impurități și ele trebuie eliminate pentru a facilita acțiunea remediilor terapeutice.

 În procesul de detoxifiere, un rol important il au: postul cu lichide, mineraloterapia (utilizarea argilei și a zeolitului), plantele diuretice, sudoripare sau laxative și dietoterapia.

 2.Tratamentul propriu-zis care include tratamentul cu plante medicinale în care se specifică modul, forma și durata de administrare. De asemenea, se pot face asocieri și cu alte forme de tratament naturist (de exemplu balneoterapie, mineraloterapie, cromoterapie, etc).

 3. Pauza necesară pentru conștientizarea efectelor și pentru prevenirea inducției patogenezice - reacție adversă ce apare uneori în urma folosirii îndelungate a unui remediu sau aliment.

 Tendința actuală în fitoterapie pune accent și pe amplificarea conștientizării din partea pacientului a greșelilor care au dus la instalarea bolii și necesitatea schimbării stilului de viață prin înlocuirea cu un stil de viață în acord cu armonia și ritmurile naturii.