Sunătoarea, descriere generală
Sunătoarea (Hypericum perforatum), este o plantă din familia Hypericaceae binecunoscută pentru utilizarea sa ca un remediu natural antidepresiv. Sunătoarea este originară din zonele temperate ale Europei și fertile din Australia, Africa de Nord, China și America. Sunătoarea este o plantă erbacee perenă, iar tulpina sa, ramificată în partea de sus, poate ajunge până la un metru în înălțime. Florile de sunătoare sunt foarte caracteristice: sunt de culoare aurie și au numeroase stamine.
Sunătoarea crește pe întreg teritoriul Europei, este o plantă foarte comun întâlnită pe marginile drumurilor, câmpiilor și pădurilor. Înflorește primăvara târziu - începutul verii când se colectează vârfurile de înflorire. Denumirea sa științifică provine din limba greacă Hyperikon, iar epitetul perforatum se referă la orificiile care apar pe frunzele sale atunci când sunt privite împotriva luminii. Hypericum este, de asemenea, cunoscută sub numele de sunătoare, deoarece a fost considerat că înflorirea acestei plante coincide cu solstițiul de vară. În Evul Mediu sunătoarea era folosită pentru a evita răul, deoarece i se atribuiau puteri magice și chiar era atârnată pe acoperișuri pentru a preveni fulgerele și incendiile.
Sunătoarea este o plantă care are o utilizare tradițională documentată de mii de ani. Hipocrate a folosit-o deja ca un remediu anti-inflamator, iar și Dioscorides, Galen și Pliny au citat-o în tratatele lor de medicină. În secolul al XVI-lea, faimosul Paracelsus a folosit-o pentru tratarea vânătăilor și a rănilor.
Deși în mod tradițional sunătoarea era folosită pentru a trata inflamația genito-urinară sau cea bronșică, ameliorarea tulburărilor sistemului nervos și ca remediu în caz de vânătăi și arsuri, astăzi sunătoarea este un remediu foarte popular pentru tratarea anxietății, a depresiei, a tulburărilor de sezon (cum ar fi astenia) și a tulburărilor de somn. Remediile cu sunătoare se găsesc în farmaciile naționale din diferite țări, iar în Germania, unde este o plantă consumată pe scară largă, prescripțiile cu sunătoare constituie 15% dintre toate prescripțiile antidepresive.
Sunătoarea: efecte, beneficii și proprietăți
Principalele indicații:
- Anxiolitică
- Anti-inflamatorie
- Antidepresivă
Partea utilizată a acestei plante medicinale sunt vârfurile de înflorire. Acestea conțin ulei esențial, cumarine, fitosteroli, flavonoide, naftoadiantroni (hipericină, pseudohipericină, izohipericină și prototipericină) și derivați prenilați ai floroglucinolului (hiperforină și adhidroporfină).
Naftoadiantronii sunt compuși specifici din sunătoare și sunt utilizați ca markeri pentru identificarea și evaluarea atât a plantei, cât și a extractelor acesteia. Utilizarea sunătoarei este indicată pentru tratamentul anxietății, terorii nocturne, depresiei și tulburărilor neuro-vegetative asociate cu menopauza (bufeuri, dureri de cap, etc.). În prezent, majoritatea studiilor se concentrează asupra proprietăților antidepresive ale sunătoarei. Efectul antidepresiv al sunătoarei nu se datorează unui singur mecanism de acțiune, iar diferitele studii medicale efectuate propun diferite acțiuni precum:
- Creșterea disponibilității neurotransmițătorilor (depresia este atribuită disponibilității reduse a neurotransmițătorilor serotonină, dopamină sau noradrenalină în sistemul nervos central - SNC) prin inhibarea enzimelor care catalizează degradarea acestora: acționează ca inhibitori ai mono-aminooxidazelor (MAO, enzimele care degradează serotonina și noradrenalina), dopaminei-beta-hidroxilazei și catechol-o-metil-transferazei (COMT, o enzimă care degradează dopamina și noradrenalina).
- Inhibarea recaptării neurotransmițătorilor, ca și alte antidepresive, cum ar fi fluoxetina (Prozac).
- Diminuarea eliberării interleukinei-6 (s-a observat o relație între concentrația acestei citozine și severitatea simptomelor depresive).
Numeroase studii medicale susțin utilizarea sunătoarei pentru tratamentul depresiei ușoare și moderate. Astfel, o revizuire Cochrane în care au fost evaluate 29 studii clinice a concluzionat că efectul sunătoarei a fost mai mare decât cel al unui remediu placebo, că efectul său a fost similar cu efectul antidepresivelor sintetice și că efectele sale secundare au fost minore.
În plus, un studiu în care efectul pe termen lung al sunătoarei a fost evaluat la pacienții cu depresie ușoară și moderată, a confirmat eficacitatea și siguranța acesteia după un an de tratament.
Sunătoarea: contraindicații și efecte secundare
Sunătoarea nu trebuie utilizată simultan cu alte medicamente fără supraveghere medicală. Femeilor care utilizează contraceptive orale nu le este de asemenea, recomandată sunătoarea deoarece poate provoca o pierdere a efectului contraceptiv.
Totodată, persoanele fotosensibile trebuie să fie atente la expunerea directă la soare în timp ce consumă sunătoare. Sunătoarea nu este indicată pentru femeile însărcinate sau cele care alăptează. Utilizarea de către copii și tineri sub 18 ani a sunătoarei nu este recomandată. Nu depășiți doza zilnică recomandată.
Sunătoarea: doze și posologie
Recomandarea de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), pentru utilizarea tradițională a sunătoarei în cazurile de oboseală mentală, doza este de 180-360 mg pe zi de extract uscat de sunătoare, iar doza pentru tratarea depresiei ușoare până la moderată este de 300-600 mg, de 1-3 ori pe zi. Doza va depinde de tipul de extract, iar extractul de sunătoare trebuie să fie standardizat la 0,3% hipericină.
În cazul unui tratament medical, consultați-vă cu un terapeut specializat în fitoterapie. Fitoterapia este adesea utilizată pentru ameliorarea simptomelor de depresie ușoară, deoarece apariția efectelor secundare este mult mai scăzută decât cea a antidepresivelor sintetice.
Plantele medicinale diferite ne pot ajuta să facem față stărilor depresive ușoare și moderate, iar dintre acestea se remarcă sunătoarea, care este o plantă foarte studiată. Alte plante medicinale cu proprietăți antidepresive sunt gențiana (Gentiana lutea), Rhodiola (Rhodiola rosea), busuiocul (Ocimum basilicum), lavanda (Lavandula), Passiflora (Passiflora incarnata), roinița (Melissa officinalis), șofranul (Crocus sativus), macul de California (Eschscholzia californica) sau Griffonia Simplicifolia, care conține 5-HTP sau hidroxitriptofan, care este o moleculă convertită de organismul uman în serotonină.
