Cătina, un aliat important al sănătății
Cătina (Hippophae rhamnoides), genul său cel mai comun, este o specie de arbust care poate fi găsită de pe coastele Atlanticului Europei până în nord-vestul Mongoliei și Chinei.
În Europa de Vest, acest arbust crește mai ales pe coastele mării, unde sarea de mare împiedică alte plante mai mari să o depășească în înălțime, iar în Asia Centrală, este mai răspândită în siturile semi-deșertice, unde alte plante nu pot supraviețui în condiții uscate.
Cătina poate rezista sării din aer și sol, dar are nevoie de lumina soarelui deplină și nu tolerează umbra produsă de copacii mai mari din apropiere. Arbustul de cătină are ramuri dense, rigide, foarte spinoase, palide, verzui argintiu, cu fructe ovale, care cresc în ciorchine care variază de la galben pal până la portocaliu închis.
Datorită rădăcinilor puternice, cătina este adesea folosită ca barieră de protecție și vânt, pentru a stabiliza malurile râurilor, a pantelor abrupte și a crește retenția de apă a solului.
Cătina conține o gamă largă de nutrienți și substanțe bioactive, cum ar fi vitamine, carotenoizi, flavonoide, acizi grași polinesaturați, aminoacizi liberi, printre alte componente.
Referințele la utilizările și proprietățile cătinei datează încă din textele medicinale antice din Tibet, unde a fost folosită pentru a trata tusea, problemele digestive, probleme ale pielii, răni și arsuri și chiar cancer în unele cazuri.
În prezent, conform unor date din studii clinice, uleiul de cătină este utilizat pe scară largă pentru a promova recuperarea în cazul afecțiunilor pielii, inclusiv eczeme, arsuri, răni slab vindecate, efecte dăunătoare ale soarelui, piele uscată, radioterapie terapeutică și chirurgie laser cosmetică.
În acest articol, vom trece în revistă trei studii clinice care se concentrează pe unele dintre cele mai dovedite beneficii ale cătinei, respectiv: vindecarea rănilor, ochii uscați cronici și sănătatea ficatului.
Studii importante despre efectele terapeutice ale cătinei
Studiile clinice și studiile științifice din secolul XX confirmă valoarea clinică și medicală a cătinei. Fructele plantei au un conținut de vitamina C care depășește cantitățile găsite în lămâi și portocale, plasând fructele de cătină printre cele mai bogate surse vegetale de vitamina C. În plus, fructele de cătină au concentrații mari de carotenoizi, vitamina E, vitamina K și acizi grași esențiali.
Cătina a fost folosită de oameni din întreaga lume de mii de ani, iar calitățile sale medicinale i-au acordat de mult timp un loc permanent în dietele și practicile de vindecare ale multor culturi. Un exemplu este referințele la cătină care au fost găsite în textele medicinale antice din Tibet, unde a fost folosită pentru a trata tusea, problemele digestive, problemele pielii, rănile și arsurile și chiar cancerul în unele cazuri. Mai mult, boabele de cătină sunt menționate în miturile și relatările istorice cunoscute ale altor culturi, inclusiv pe cel al puternicului Genghis Khan al Imperiului Mongol și al grecilor.
Originea și etimologia cuvintelor indică unele dintre cele mai comune utilizări antice ale acestora. Cuvântul Hippophae este derivat din cuvântul latin „Hipop”, care înseamnă cal și Phaos, care înseamnă „strălucire”. Cătina era o hrană obișnuită pentru cai, deoarece grecii antici credeau că le dă putere, vitalitate și o piele strălucitoare. De la Pegasus și Grecia antică până la Asia antică, referințele la cătină sugerează că omul a avut o credință profundă în puterea de vindecare a acestui superb fruct de pădure.
Astăzi, cel mai recunoscut produs de cătină este uleiul obținut din fructele sale, bogat în acizi grași esențiali și antioxidanți, ceea ce îl face popular pentru tratarea unei varietăți de afecțiuni medicale precum hipertensiunea arterială sau hipercolesterolemia, boli de inimă, infecții și probleme respiratorii, printre altele. Cu toate acestea, în prezent cătina este mai cunoscută pentru beneficiile sale pentru piele și este adesea folosită în tratamente pentru afecțiunile pielii.
Utilizarea tradițională a uleiului de cătină pentru a promova recuperarea din leziunile pielii este susținută de datele din studiile clinice actuale. Uleiul de cătină este folosit pe scară largă pentru a promova recuperarea din afecțiunile pielii, inclusiv eczeme, arsuri, răni slab vindecate, efecte dăunătoare ale soarelui, piele uscată, terapie cu radiații terapeutice și chirurgie cu laser cosmetică. Cătina este, de asemenea, utilizată în mod obișnuit în protecțiile solare și în formulările cosmetice. Proprietățile medicinale ale cătinei au fost atribuite conținutului său fitochimic bogat și există mai multe domenii de cercetare care au fost importante în domeniile medicinei tradiționale și complementare. În acest articol, vom discuta despre trei studii clinice care se concentrează pe unele dintre cele mai dovedite beneficii ale cătinei: vindecarea rănilor, ochii uscați cronici și sănătatea ficatului.
Cătina și tratarea rănilor acute și cronice
Preparatele pe bază de cătină au fost utilizate pe scară largă pentru a trata leziunile cu radiații cutanate, arsuri de etiologie diferită, ulcere gastrice și duodenale. Efectele de protecție și vindecare ale cătinei pentru răni, arsuri, scalduri, ulcere și leziuni ale mucoasei au fost cercetate pe larg în numeroase studii clinice. În ultimii ani, extractul din frunzele de cătină a fost cercetat științific și s-a dovedit că îmbunătățește vindecarea rănilor dermice acute și cronice (arsuri și diabet).
Rănile tratate cu cătină au arătat o reducere mai rapidă a zonei plăgii în comparație cu grupul de control și sulfadiazina de argint într-un studiu realizat în New Delhi. Aplicarea topică a cătinei a crescut neovascularizarea, sinteza de colagen și stabilizarea în zona plăgii, după cum se dovedește prin expresia crescută a VEGF, colagen de tip III, metaloproteinaze matrice (MMP-2, 9) și un conținut de hidroxiprolină și hexosamină. Mai mult, s-a raportat că frunza de cătină nu conține citotoxice, contaminări cu metale grele și efecte adverse după administrarea orală.
Cătina și tratarea ochilor uscați
Ochiul uscat este o afecțiune comună care poate afecta grav calitatea vieții. Un studiu realizat de Departamentul de Biochimie și Chimie Alimentară și Departamentul de Oftalmologie de la Universitatea din Turku, Finlanda, a urmărit să afle dacă uleiul de cătină, care conține 3 și 6 acizi grași și antioxidanți, afectează ochiul uscat.
În acest studiu dublu-orb, randomizat, paralel, la femei și bărbați cu vârsta cuprinsă între 20 și 75 de ani, care au simptome ale ochilor uscați, au consumat 2 grame de cătină sau placebo zilnic timp de 3 luni. 100 de participanți au fost recrutați și 86 au finalizat studiul. Au fost efectuate examene clinice ale ochilor uscați și monitorizarea simptomelor. Hiperosmolaritatea filmului lacrimal este un factor esențial în ochii uscați. A existat o creștere generală a osmolarității de la începutul până la sfârșitul intervenției. Față de grupul placebo, creșterea a fost semnificativ mai mică în grupul de cătină, atunci când toți participanții au fost incluși [intenția de a trata (ITT), P = 0,04] și când numai participanții au consumat produsele de studiu pentru cel puțin 80 % din zilele de intervenție, incluse [pe protocol (PP), P = 0,02]. Intensitățile maxime de roșeață și arsură tindeau să fie mai scăzute în grupul de cătină. La participanții la ITT, diferența de grup a fost semnificativă pentru roșeață (P = 0,04), dar nu pentru ardere (P = 0,05). La participanții la PP, diferența de grup a fost semnificativă pentru ardere (P = 0,04), dar nu și pentru roșeață (P = 0,11). În concluzie, uleiul de cătină a atenuat creșterea osmolarității filmului lacrimogen în timpul sezonul rece și afectează pozitiv simptomele ochilor uscați.
Cătina și sănătatea ficatului
Boala hepatică grasă non-alcoolică (NAFLD) este una dintre cele mai frecvente cauze ale leziunilor hepatice cronice la nivel mondial. Deși NAFLD este în general benignă în stadiile incipiente în majoritatea cazurilor, aproximativ 40% - 50% din cazurile NAFLD progresează spre fibroză, iar 15%-20% din cazuri progresează către ciroză sau chiar boală hepatică în stadiu final. În ciroza NAFLD, 30% până la 40% dintre pacienți vor suferi decese legate de ficat. De aceea, este important să avansăm cercetările asupra medicamentelor care pot trata mai bine această boală.
Un studiu clinic prospectiv, randomizat, a fost efectuat în cadrul Secției de Gastroenterologie în ambulatoriu a Spitalului ZhouPu din districtul New Pudong din Shanghai, unde oamenii de știință de la Spitalul Central Shanghai Baoshan au testat efectele cătinei la pacienții diagnosticat cu NAFLD. NAFLD a fost diagnosticat în conformitate cu criteriile din Ghidul de gestionare a bolii hepatice grase nealcoolice, instituit de Atelierul de lucru asupra ficatului gras și a bolilor hepatice alcoolice, specificat de Societatea Chineză de Hepatologie.
Cei 94 de pacienți incluși au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: grupul de studiu (n= 48, 25 de bărbați și 23 de femei) și grupul de control (n=46, 27 de bărbați și 19 femei). Vârsta pacienților a variat între 18 și 67 de ani. Pacienții din cele două grupuri au fost comparabile în funcție de sex, vârstă, durata bolii și severitatea stării bolii.
Grupul de studiu a primit capsule de cătină în doză de 1,5 g în capsule de 3 ori/zi timp de 90 de zile consecutive. Grupului martor i s-a administrat 1,5 g amidon în capsule de 3 ori pe zi (fabricate de aceeași companie). Ambelor grupuri li s-a recomandat să urmeze o dietă adaptată cerințelor individuale, un regim zilnic de exerciții fizice de mers 30-60 min / zi timp de 3 luni în timpul tratamentului. Pacienții cu diabet sau hipertensiune arterială au primit tratamentul corespunzător în același timp. Modificările simptomelor și semnelor, tensiunii arteriale (BP), indicelui de fitness și reacțiilor adverse la medicamente au fost evaluate în perioada de tratament de 3 luni.
Rezultatele au arătat că nivelurile serice ale alaninei aminotransferazei (ALT) ale pacienților din grupul tratat au scăzut semnificativ de la 69,6 ± 16,5 UI/L la 50,1 ± 13,7 UI/ L (p ≤ 0,05) după 3 luni de tratament cu cătină. În schimb, nu au existat diferențe semnificative în grupul de control (67,6 ± 15,8 vs. 65,4 ± 18,4 UI / L; p> 0,05). Mai mult, au existat scăderi semnificative ale nivelului TG din sânge (de la 2,26 ± 0,73 la 1,74 ± 0,51 mmol / L, p ≤ 0,05) și LDL-C (3,2 ± 0,5 față de 2,6 ± 0,5 mmol / L) în grupul tratat.
Acesta este unul dintre primele rapoarte despre un beneficiu terapeutic la omul cu NAFLD.
În acest studiu, s-a ajuns la concluzia că tratamentul cu cătină la pacienții NAFLD ar putea scădea semnificativ raportul ficat/splină, care a fost bine documentat și strâns corelat cu gradul de steatoză în histopatologie 14. S-a demonstrat că există o bună corelație între conținutul de grăsimi hepatice și diferența de atenuare a splinei fără ficat cauzată de CT la pacienții cu NAFLD poate estima cu exactitate cantitatea de infiltrare a grăsimilor hepatice în NAFLD. Prin urmare, rezultatele obținute din acest studiu clinic au indicat cu tărie că tratamentul cu cătină poate îmbunătăți infiltrarea hepatică a grăsimilor la pacienții cu NAFLD.
Cătina prezintă activități farmacologice și terapeutice multiple, precum antioxidanți, imunomodulatori, antiinflamatorii, anti-androgenice, anti-stres, cardioprotectoare și vindecarea rănilor prin diferitele sale părți (frunze, fructe și semințe). Datorită imensei sale activități antioxidante, cătina și diversele sale produse asigură echilibrul corpului uman prin acțiunea diferitelor componente active. Dovada acestor utilizări provine din cunoștințe tradiționale și cercetări științifice recente.
Formulările pe bază de cătină pot fi dezvoltate ca medicamente vegetale sau funcționale și nutraceutice pentru a crește statutul de antioxidanți și pentru a întări sistemul imunitar, care la rândul său poate fi util pentru a îmbunătăți rezistența organismelor supuse mai multor factori de stres. Pe măsură ce cercetările medicale progresează, oamenii de știință vor continua să descopere noi beneficii și proprietăți ale acestei plante puternice prin studii sistematice pentru a evalua eficacitatea extractelor sale standardizate.