Inteligenţa emoţională, un factor decisiv în prevenirea bolilor

Medicina tradiţională acceptă în prezent ideea că cel puţin 75% din boli sunt psihosomatice, adică boala fizică este determinată de o cauză emoţională sau mentală. Somatic înseamnă ceea ce ţine de fizic, de corp, iar psycho ceea ce ţine de suflet. Atunci când apare boala, ea apare pentru a ne transmite că este timpul să ne schimbăm o modalitate de a gândi sau o convingere interioară profund dăunătoare. Gândurile predominant bolnăvicioase se vor exprima mai devreme sau mai târziu într-un corp bolnăvicios. Oamenii care trăiesc mereu cu teama de boală se îmbolnăvesc cel mai uşor.

Bolile pot fi prevenite şi vindecate prin vindecarea propriilor tipare emoţionale şi mentale de care marea majoritate a oamenilor nu sunt însă conştienţi. Printr-o analiză constantă şi introspecţie a propriei persoane, a emoţiilor şi gândurilor predominante, se pot obţine rezultate uimitoare în prevenirea şi vindecarea bolilor. Sunt mii de cazuri de bolnavi care s-au vindecat de boli incurabile prin reorientarea în sens pozitiv a propriei gândiri şi implicit a propriei vieţi.

În anul 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de ”Inteligenţe Multiple”. El argumenta că nu există doar un singur tip de inteligenţă precum cea masurată prin teste şi dezvoltată în cadrul şcolar clasic, ci multiple tipuri de inteligenţe. Gardner a identificat şi două abilităţi personale: auto-conştientizarea stărilor interioare şi interactivitatea socială eficientă.

Termenul de „inteligenţă emoţională” a fost folosit pentru prima data într-un articol din anul 1990 de către psihologii Peter Salovey şi John Mayer. Cu toate că acest termen este relativ nou, ca şi componente ale conceptului de inteligenţă emoţională regăsim în arhicunoscuta afirmaţie a lui Socrate „Cunoaşte-te pe tine însuţi” sau în Biblie, „Nu fă altuia ce ţie nu-ţi place” şi „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Aceste afirmaţii înţelepte ce datează de mii de ani sunt considerate în prezent de către psihologi şi psihoterapeuţi ca fiind elemente de Inteligenţă Emoţională.

Inteligenţa emoţională este capacitatea de a recunoaşte sentimentele proprii şi ale altora, precum şi posibilitatea de a le controla. De multe ori ne este dificil să definim ce simţim, în termeni de supărare, teamă sau orice alt sentiment, sau altădată rcunoaştem sentimentul pe care îl trăim dar nu-l putem controla. Tocmai de aceea inteligenţa emoţională este foarte folositoare în acest sens, deoarece ne ajută să fim mai echilibraţi şi să învăţăm să dobândim starea de bună-dispoziţie.

Aplicarea inteligenţei emoţionale

A învăţa să ne dominăm emoţiile ne face mai conştienţi de noi înşine şi de capacitatea noastră de a ne simţi bine şi fericiţi. Putem folosi inteligenţa emoţională pentru a ne îmbunătăţi oricând situaţia în care ne aflăm. Aceasta nu presupune un proces complicat sau foarte dificil, ci implică o bună cunoaştere a propriei persoane, a reacţiilor noastre în diferite situaţii (care de cele mai multe ori se repetă ciclic), a atitudinilor fundamentale faţă de viaţă şi evenimentele sale.

Există câtiva paşi care puşi în aplicare în mod constant ne pot ajuta să ne dezvoltăm inteligenţa emoţională:

Fii conştient de emoţiile tale: un prim nivel de inteligenţă emoţională constă în a învăţa să ne recunoaştem sentimentele şi emoţiile, precum şi a avea capacitatea de a le evalua în funcţie de circumstanţele şi de sentimentele din trecut.

• Învaţă să controlezi emoţiile: Este vorba de abilitatea de a controla impulsurile emoţionale şi de a le orienta şi a le adapta la un obiectiv determinat.

• Automotivarea: Unul din principiile dezvoltării inteligenţei emoţionale este a învăţa să ne amplificăm entuziasmul în legătură cu sarcinile noastre obişnuite pentru a le realiza astfel în cel mai bun mod posibil, evitând astfel impulsurile negative date de neîncrederea în sine, pasivitate şi lipsa de motivaţie interioară.

• Empatia: Ne permite să recunoaştem şi să interpretăm emoţiile celorlalţi. Dacă acordăm atenţie gesturilor, privirilor, tonurilor vocii, este uşor să recunoaştem sentimentele celuilalt.

Învaţă controlul emoţiilor

Trebuie să recunoaştem că nu putem învăţa de pe o zi pe alta cum să ne controlăm emoţiile sau să devenim experţi în materie de inteligenţă emoţională, dar merită să ne propunem să facem aceasta pentru că o facem pentru binele şi sănătatea noastră. Putem începe cu paşi mici, aplicând exerciţii simple care ne vor face tot mai conştienţi vizavi de emoţiile noastre.

Primul pas este introspecţia şi autoconştienţa, a învăţa să ne identificăm propriile sentimente. Este importăm să ne luăm timp (este recomandat chiar să ţinem un jurnal unde să ne notăm) şi să reflectăm asupra următoarelor aspecte:

- Să examinăm cu atenţie cum realizăm evaluările proprii asupra altor persoane;

- Modul în care intrăm în contact cu emoţiile noastre profunde;

- În ce mod ne identificăm şi ne interpretăm propriile intenţii;

- Identificarea relaţiei dintre acţiunile noastre şi sentimentele proprii referitoare la acestea.

Descoperă-ţi copilul interior

Pentru a ne dezvolta inteligenţa emoţională, este important să ne redescoperim copilul interior, iar în acest sens, putem realiza următorul exerciţiu:

Priveşte o fotografie cu tine din copilărie timp de câteva minute, apoi închide ochii şi respiră profund, apoi adresează-ţi următoarele întrebări: Cum eram la această vârstă? Ce emoţii trăiam în acea vreme? Care era relaţia cu părinţii şi prietenii mei?

Este esenţial să acordăm atenţie sentimentelor care apar şi să ne amintim să punem în practică aceste exerciţii şi să le interpretăm. Practicându-le timp de câteva zile, va fi posibil să învăţăm să ne conectăm cu copilul nostru interior şi să dobândim o mai bună integrare a noastră în prezent. Putem deveni astfel mult mai atenţi şi mai conştienţi la ce ne dorim, la emoţiile şi la trăirile noastre ca adult, ne putem obiectiva cu uşurinţă aspiraţiile profunde ale sufletului, intrând în contact direct cu acesta.

Aşa cum afirma Constatin Brâncuşi: “În clipa în care am încetat să mai fim copii, suntem deja morţi”. Putem reflecta asupra acestor cuvinte care, în înţelepciunea lor, ne dezvăluie multe taine ale vieţii precum trăirea cu bucurie şi candoare a vieţii, întâmpinarea cu entuziasm a tot ceea ce este bun în viaţa noastră.

Putem învăţa de la copii trăirea în prezent, pe care ei o manifestă cu uşurinţă şi naturaleţe şi care este una dintre cheile fundamentale ale fericirii şi bucuriei autentice.

Beneficiile inteligenţei emoţionale

Fiecare persoană are propriul mod de a gândi şi de a interpreta lumea înconjurătoare şi încearcă să se folosească de aceasta aşa cum crede de cuviinţă. În general, toţi încercăm să ne simţim bine cu noi înşine şi cu ceilalţi şi să finalizăm scopurile şi obiectivele pe care ni le propunem în viaţă. În acest scop utilizăm două sisteme de gândire: cel raţional şi cel experimental.

Sistemul raţional funcţionează urmând nişte reguli prestabilite. Este lent, conştient, analitic, logic. Este cel pe care-l folosim, de exemplu, pentru a face un calcul matematic.

Sistemul experimental se bazează pe experienţa trăită, este automat, preconştient, rapid, uşor şi este relaţionat cu emoţiile şi personalitatea. Inteligenţa experimentală se bazează pe acele gânduri care ne par în minte în mod automat referitor la orice eveniment din viaţa noastră şi în moduri mai generale de a vedea lumea, pe noi înşine şi pe ceilalţi. Aceste tipare de gândire sunt învăţate din copilărie şi sunt dezvoltate de-a lungul vieţii conform experienţelor care determină din felul nostru propriu de a fi.

A avea controlul asupra emoţiilor noastre, a fi în contact direct cu acestea ne poate aduce multe beneficii, sub diferite forme, transformându-ne în persoane pozitive, şi implicit mai sănătoase. Iată câteva din beneficiile inteligenţei emoţionale:

- Îmbunătăţeşte capacitatea de automotivare;

- Generează empatie şi ne ajută să relaţionăm şi să avem încredere în ceilalţi;

- Ne ajută să perseverăm şi să obţinem rezultate pozitive în ceea ce ne propunem;

- Ne ajută să ne stăpânim stările şi emoţiile interioare;

- Evită ca neliniştea să interfereze cu capacitatea noastră raţională;

- Este o formă de a învăţa să ne controlăm şi să echilibrăm impulsurile emoţionale reflexe.

Gândurile pot fi constructive sau distructive

 Un exemplu simplu în acest sens este: "Cred că nu pot avea încredere în nimeni" sau "Cred că în esenţă toată lumea este bună ". Două viziuni diferite care conduc la moduri de acţiune diferite; cheia fundamentală constă în a ne alege singuri propria viziune asupra lucrurilor. Dacă am alege varianta cea bună, de orientare în sens pozitiv a gândurilor noastre? Merită să încercăm, în fond nu avem nimic de pierdut!

Este foarte important să recunoaştem întotdeauna gândurile şi emoţiile negative şi să acceptăm faptul că noi singuri suntem sursa lor, deci numai noi înşine ne putem elibera de ele sau putem alege deliberat să le înlocuim cu altele, pozitive, aducătoare de succes şi bunăstare

Gândirea constructivă este relaţionată întotdeauna cu inteligenţa emoţională!

 Putem face chiar un mic experiment cu noi înşine, de exemplu să ne propunem ca într-o săptămână să alegem conştient să fim optimişti, să surâdem vieţii şi să ne bucurăm de tot ceea ce ne aduce viaţa în cale. În această săptămână vom urmări chiar şi în situaţiile neplăcute sau tensionate “să vedem partea bună a lucrurilor”. La sfârşitul săptămânii ne vom evalua starea generală emoţională şi fizică, evenimentele petrecute în acest timp şi vom trage propriile concluzii. Adoptând pe o perioadă mai lungă de timp această atitudine interioară, vom constata cu bucurie cum întreaga noastră viaţă se transformă în bine, iar starea de sănătate se va îmbunătăţi simţitor.