De la aromaterapia clasică la aromaterapia vibrațională

 Ființa umană este un organism electromagnetic, sensibil la frecvențele uleiurilor esențiale care pot modifica unele stări vibratorii patologice.

 De exemplu, teoria clasică afirmă că o moleculă de limonen conținută în esența oricărui fruct citric, este recunoscută de anumite proteine care se găsesc la nivelul receptorilor olfactivi.

 Aceștia transformă informația din această biomoleculă în semnale electrice, care sunt trimise la scoarța olfactivă a creierului, iar odată ce sunt procesate, simțim mirosul și reacția sa corespondentă atât la nivel fizic, cât și emoțional.

 Să reamintim aici faptul că simțul mirosului este cel mai sensibil dintre toate simțurile noastre, iar recunoașterea mirosului este imediată. Este suficient să mirosim ceva anume, iar instantaneu ne amintim un aspect sau un episod din trecut pe care teoretic îl uitasem.

 Totuși, există un element care merită atenția noastră și anume: cum este posibil ca, existând doar un număr relativ mic de receptori, aceștia să fie capabili să recunoască cantitatea extremă de molecule odorifere, practic bilioanele de mirosuri care există?

Rolul esențial al vibrațiilor în aromaterapie

 Putem afirma că înțelegem cum este format sistemul olfactiv, însă nu cunoaștem la modul real cum funcționează acesta. Cu alte cuvinte, este ca și cum am cunoaște piesele care compun un computer însă nu cunoaștem cum funcționează software-ul sau sistemul său de operare sau modul de acțiune.

 Diverși cercetători au încercat să afle răspunsul la această întrebare, în principal un biofizician din cadrul University College din Londra, profesor Luca Turin.

 Profesorul Luca Turin este unul dintre cei mai mari experți din domeniul parfumurilor, iar acum câțiva ani a publicat o carte în acest domeniu intitulată Împăratul parfumurilor (Ed. Chandler Burr, RBA, 2004).

 Puținul timp liber pe care îl avea la dispoziție din cauza activității sale academice, Luca Turin l-a dedicat scrierii unui ghid de parfumuri care s-a bucurat de o mare recunoaștere și apreciere în Franța.

 Turin era conștient de faptul că, în ciuda tuturor descoperirilor din domeniul olfactiv, totuși nimeni cu știa cum anume are loc procesul olfactiv. Profesor Turin a găsit răspunsul la această întrebare în mecanica cuantică. Pentru acest cercetător, pe lângă forma moleculelor, vibrațiile acestora au o mare influență, în funcție de așa-numitul «efect tunel», descris de către fizica cuantică.

 Efectul tunel permite ca un electron (sau o particulă cuantică) să traverseze o zonă care, în principiu, ar fi interzisă conform mecanicii clasice. În acest mod, electronii din receptorii de la nivelul nasului dispar de pe o parte a unei molecule olfactive și reapar de cealaltă parte, lăsând un tip de "semnătură electromagnetică" în acest proces.

 Această energie sub formă de vibrație este cea recunoscută de către simțul mirosului, iar prin amplificarea gamei olfactive, am putea avea un răspuns la întrebarea de mai sus.

Aromaterapia vibrațională deschide noi posibilități

 Cercetătorii de la Centrul de Reglare Genomică (CRG) din Barcelona au studiat modele animale mult mai simple, de exemplu musculița de oțet.

 Acești cercetători au descoperit faptul că un singur neuron olfactiv al unei larve de muscă era capabil să ia decizia de navigare pentru a se deplasa spre un aliment. Au reușit chiar să creeze realități virtuale olfactive în creierele acestora prin intermediul unor stimuli luminoși care produceau același efect ca un miros.

 Aceste cercetări deschid posibilitatea creării unor așa-numite "nasuri robotice" foarte eficiente, capabile, de exemplu, să detecteze substanțe explozibile sau substanțele contaminante și să le determine originea. Însă în mod special, acest tip de cercetări demonstrează caracterul vibrațional al mesajului olfactiv. De asemenea, cercetările și studiile realizate în acest domeniu reprezintă apropierea de frontieră unde, în aceste momente, se găsește noua știință, respectiv biologia cuantică sau biologia sistemelor. Cu alte cuvinte, se poate afirma că coerența cuantică a întâlnit biologia.

Uleiuri esențiale cu vibrații definite

 Dacă dorim să realizăm o aromaterapie științifică, trebuie să utilizăm uleiuri esențiale de calitate, care sunt determinate de metoda de extracție sau de descrierea botanică și biochimică a uleiului esențial respectiv.

 Tehnicile moderne –cum sunt cromatografia gazelor și spectometria maselor- permit stabilirea unei fișe tehnice precise a fiecăruia dintre uleiurile esențiale și garanția purității uleiului esențial, care sunt cerute fabricanților și furnizorilor.

 În acest context este evident faptul că se deschide o nouă eră pentru aromaterapie. Este posibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să se poată măsura și frecvențele acestora, astfel încât să se poată lucra cu uleiurile esențiale, definite din punct de vedere botanic, biochimic și vibrațional.

Cum acționează aromaterapia asupra creierului?

 Simțul mirosului este legat de sistemul nervos central, deoarece aromele acționează în mod direct asupra emoțiilor și asupra centrilor care controlează procesele fiziologice.

 Informația ajunge în primul rând la sistemul limbic și la hipotalamus, care sunt regiunile cerebrale responsabile de sentimente și de impulsurile instinctive. Aceste regiuni participă de asemenea la accesul la memorie și reglează eliberarea hormonilor. În acest mod uleiurile esențiale pot modifica comportamentul și funcțiile corporale.

 Atunci când mirosim o aromă, sistemul limbic captează o moleculă din ulei și determină din hipotalamus o mișcare vibratorie moleculară prin centrii nervoși, pe care îi relaxează sau îi stimulează. Tocmai de aceea uleiurile esențiale pot influența sub multe aspecte comportamentul, cum ar fi sensibilitatea, tendința spre optimism, senzualitatea sau capacitatea de reamintire a unor senzații din trecut.

 De asemenea, anumite uleiuri esențiale ajută sau predispun la meditație, la introspecție sau la realizarea unor vizualizări benefice și favorizează capacitatea de concentrare și de memorare.

Uniunea dintre ritual și știință

 Așa cum au susținut mulți filozofi, una dintre problemele fundamentale ale ființei umane din societățile moderne este deconectarea dintre minte și corp, acest tip de cunoaștere trebuie să permită ascensiunea la o treaptă evolutivă în care să reușim să sincronizăm din nou, ambele entități.

 Aromaterapia ar putea fi chiar o terapie a sufletului, așa cum în cadrul religiilor străvechi se foloseau tămâia, smirna sau alte arome prețioase ca elemente esențiale ale unor ritualuri sau rugăciuni.

 Un studiu realizat în anul 2008 de către un grup de biologi a concluzionat că administrarea pe calea aerului a anumitor compuși extrași din rășini afectează zonele creierului care sunt în legătură cu emoțiile acționează asemănător cu unele circuite ale sistemului nervos asupra cărora medicamentele antidepresive își exercită efectele specifice. Acest lucru ne poate ajuta să înțelegem dintr-o altă perspectivă unele practici spirituale care s-au păstrat de secole, în cadrul cărora mintea și corpul erau intim interelaționate.

 Dacă luăm în considerare faptul că ființa umană este de asemenea un organism electromagnetic a cărui funcționare se poate altera din cauza unor semnale de undă având frecvențe determinate, atunci măsurarea previzibilă a frecvențelor unor uleiuri esențiale ar putea modifica un "status vibratoriu patologic".

 Aceste "semnături energetice sau vibraționale" au fost determinate de profesor Turin, care, cu ajutorul unui aparat invenție proprie care măsura frecvențele a putut determina cu exactitate spectrul vibrațional a diferite uleiuri esențiale. Aceste cercetări deschid drumul unor noi cercetări în domeniul aromaterapiei vibraționale ca metodă curativă revoluționară.