Alga afa

Algele, originea vieții și sursă excepțională de nutrienţi

alga afa

 Algele sunt originea vieții pe pământ și sunt plante fără rădăcini și fără frunze. Multe dintre ele se divid în milioane de părți într-o singură zi. Algele sunt folosite în prezent ca suplimente alimentare cu cea mai mare densitate de substanțe nutritive, iar cercetătorii care le-au studiat afirmă că algele pot constitui noi surse pentru alimentația mondială în viitor. 

Alga AFA (Aphanizomenon flos-aquae) sau "floarea ascunsă sub ape", un super aliment miraculos

 Alga AFA albastră și verde crește într-un singur loc din lume, la o înălțime de 1.400 metri în lacul Klamath, într-o rezervă naturală din Oregon, Statele Unite. Lacul este înconjurat de zone vulcanice într-un peisaj virgin, iar alga AFA crește într-un peisaj mirific, în apă dulce. Orice încercare de a crește această algă în alt loc din lume a eșuat, deoarece alga AFA nu se poate adapta altor condiții de mediu. 

Citește mai mult:Alga afa

Aloe vera

Aloe Vera: celebră din vremuri străvechi

Aloe vera

 Denumită de către chinezi "remediul armoniei”, apreciată de către populaţiile ruse ca fiind “elixirul tinereţii” și folosită încă din antichitate de către egipteni care o numeau “planta nemuririi”, planta de Aloe Vera (Aloe Barbadensis) este recunoscută de secole ca având reale proprietăți vindecătoare, fiind folosită în prezent în numeroase scopuri terapeutice.

 Planta de Aloe Vera este numită în India “kumari” care înseamnă zeiță în limba sanscrită. Ea este utilizată de secole de către femeile indiene pentru a-și menține frumusețea și pentru a preveni îmbătrânirea datorită proprietăților sale de energizare și tonifiere a țesuturilor.

 Celebrele regine egiptene Cleopatra şi Nefertiti apreciau în mod deosebit această plantă, folosindu-i sucul pentru îmbăiere şi în ritualurile de înfrumusețare.

Scurt istoric şi descrierea plantei de Aloe Vera

 Cele mai vechi însemnări despre Aloe Vera au fost descoperite pe tăbliţele de lut sumeriene, iar dovezi asupra folosirii sale au fost găsite în majoritatea culturilor antice.

 Planta de Aloe Vera este originară din nordul şi estul Africii şi a fost introdusă și cultivată în Peru, Peninsula Arabia, Insulele Canare, Chile, Puerto Rico şi Mexic.

 Aloe Vera este o plantă perenă, cu frunze verzi și suculente, având o lungime de aproximativ 50 cm; frunzele sunt compuse din trei straturi: un strat protector exterior, un strat fibros aflat sub primul strat şi un miez gelatinos care se folosește în majoritatea produselor care conţin Aloe Vera.

Citește mai mult:Aloe vera

Drojdia de bere si Cancerul

Drojdia de bere luptă eficient împotriva cancerului

 drojdia de bere si cancerulCiupercile vii din componența drojdiei de bere sunt un remediu excelent împotriva îmbolnăvirilor încă din timpuri străvechi (fiind folosită de către sumerieni, babilonieni și egipteni).

 Cercetări medicale moderne au confirmat  că elementele active ale drojdiei de bere sunt o sursă foarte bogată pentru procesele metabolice umane.

În anul 1910 un inginer german, aflându-se  într-o fabrică de bere seara târziu, a observat în întuneric o luminiță radiată de drojdia de bere. Acesta a începu t să se gândească la un soi de radiație și acesta a fost momentul în care s-a hotărât să o cerceteze cât mai atent. Astfel a aflat de beneficiile extraordinare ale drojdiei de bere asupra corpului uman. Prima experiență a fost o rană externă pe care a tratat-o foarte rapid cu drojdie aplicată pe piele. Dar momentul culminat a fost când soția sa s-a îmbolnavit de cancer la sân.  El a inceput s-o trateze atât intern, cât și extern cu drojdie, iar femeia a fost în mod miraculos salvată.

 Au urmat apoi studiile facute de Profesor Doctor Gioconco Protti, liderul Centrului de tratament al tumorilor din Busto Arsizio. El a descoperit că ciupercile din drojdia de bere atacă și distrug celulele canceroase.

 Concluziile sale i-au trezit interesul și Doctorului Triebel. Acesta a început să facă experimente pe 2 loturi de șobolani bolnavi de cancer, dintre care unuia i-a administrat drojdie de bere.Concluzia a fost că lotul de șobolani cărora li s-a administrat drojdie a trăit cu cel puțin 2-3 luni mai mult decât celălalt lot. În condițiile în care un șobolan trăiește în medie 3 ani, o prelungire de 2-3 luni a fost considerată ca fiind satisfăcătoare.

Citește mai mult:Drojdia de bere si Cancerul